Mai fusese interogată anterior, dar de data aceasta a fost mai rău. Wang Huijuan, învățătoare, era o captură importantă, iar paznicul gării avea de gând să obțină o recompensă frumoasă în schimbul ei.
Un practicant Falun Gong moare în arestul poliției la fiecare trei zile, potrivit Centrului de Informații Falun Dafa—și acestea sunt doar cazurile ce au putut fi verificate.
Wang îşi aminteşte cum, cuprins de frenezie, paznicul gării a transmis prin stația radio poliției securității interne: „Am mai găsit unul care practică Falun Gong“. Mai mulți polițiști au apărut instantaneu și au scos afară toți oamenii din sala de așteptare a gării, înainte de a o transporta pe Wang la un centru local de detenție.
Paznicul i-a răscolit bagajele doamnei Wang și a găsit pliante și DVD-uri cu informații despre persecuția regimului chinez asupra Falun Gong, care demascau propaganda statului chinez împotriva aceastei practici spirituale. Poliția a vrut să știe de la cine le-a luat și unde au fost produse aceste materiale.
La centrul de detenție, Wang s-a împotrivit atât de ferm încât polițiștii nu au putut să o lege, așa că au început să o lovească cu capul de un perete și să îi biciuiască capul și fața cu o riglă de metal.
„Era mult sânge. Nasul și gura îmi sângerau. Mi-au distrus timpanele“, își amintește Wang, care locuiește acum în New York (și poartă proteze auditive). „Mă gândeam la un singur lucru atunci: Chiar dacă voi muri, nu le voi spune cum mă numesc și nu voi renunța la credința mea.”
Dar prețul pe care urma să-l plătească a fost unul ridicat.
Ea și-a petrecut următorii șapte ani în închisoare, separată de soțul și fetița ei. Pe durata detenției, Wang avea să treacă prin momente groaznice, de neimaginat pentru mintea unui om normal: metode de spălare a creierului, interogatorii brutale, constrângere fizică, bătăi, hrănire forțată, privare de somn și tortură psihologică.
„Motivul pentru care mă supuneau la aceste lucruri era așa-zisa transformare, ceea ce însemna să semnezi o declarație că nu vei mai practica Falun Gong“, explică Wang. „Dacă nu te lăsai transformat, nu te lăsau să îţi vezi familia, sau erai concediat, sau colegii tăi ar fi avut probleme la serviciu, sau polițiștii ar fi fost pedepsiți. Aveau de îndeplinit anumite cote.“
Iar dacă semnai totuşi acea declarație, asta nu însemna sfârșitul torturii psihologice; erai folosit pentru a ajuta la transformarea altor practicanți.
Filmul ”Up We Soar (Prin văzduh, spre înalturi)” realizat după povestea adevărată a familiei Li (subtitrare doar în limba engleză):
Lansarea persecuției
Wang și soțul ei, Li, au intrat și ieșit din lagăre de muncă forțată, centre de spălare a creierului și închisori în mod constant pe o perioadă de 10 ani, pur și simplu pentru că au refuzat să renunțe la credința lor în Falun Gong.
Când cuplul a început să practice în 1998, regimul chinez susținea Falun Gong, o practică de qigong ce are la bază principiile adevăr, compasiune și toleranță. Conform estimărilor regimului, peste 70 de milioane de cetățeni practicau la acea vreme Falun Gong, iar departamentul sportiv de stat a raportat îmbunătățiri pe scară largă în ceea ce privește sănătatea și moralitatea. Parcurile erau pline de oameni care făceau exerciții și meditația Falun Gong dis-de-dimineață.
Dar comunismul impune ateismul, iar numărul mare de practicanți Falun Gong l-a speriat pe liderul Partidului Comunist de atunci, Jiang Zemin.
La 20 iulie 1999, Jiang a început o campanie națională de persecuție cu misiunea de a distruge reputația Falun Gong complet, de a ruina financiar practicanții Falun Gong și de a eradica Falun Gong în termen de trei luni.
Jiang a creat o forță de poliție ce acționează deasupra legii, numită Biroul 610, cu mandatul expres de a îndeplini misiunea împotriva Falun Gong. Fiecare fabrică, școală și loc de muncă de stat a ajuns să aibă un funcționar a cărui sarcină este aceea de a se asigura că linia Partidului cu privire la Falun Gong este urmată.
O copilărie furată
Fuyao avea doar 6 ani când părinții ei au dispărut pentru prima dată în centrele de detenție din China.
„Eram confuză, nu înțelegeam ce se întâmplă“, povestește Fuyao, acum în vârstă de 24 de ani. „Dar știam că părinții mei au dreptate susţinându-și credința.“
Hotărârea fetiței a fost testată din multe puncte de vedere—colegii ei o evitau sau îi scuipau în manuale sub privirile profesorilor, iar părinții nu îi puteau fi alături, fiind întemnițați. Singura constantă în viața ei era bunica, chinuită și ea de grijile față de fiul și nora ei.
Dar nici mânia, nici resentimentele nu sunt detectabile în comportamentul ei. Fuyao spune că a știut tot timpul că părinții ei nu comiseseră nicio fărădelege: „Am un respect imens pentru ceea ce au făcut și ce au îndurat [părinții mei]”.
Pe Wang o doare încă inima când se gândește la despărțirea de fiica ei: „După ce am fost întemnițată, cea mai mare îngrijorare era fiica mea—Este atât de tânără, cum va putea îndura toate acestea?”
Își amintește că odată când Fuyao venise să o viziteze, a întrebat-o: „Ai prefera să mă las transformată și să vin acasă, sau să-mi mențin credința și să nu fac lucruri împotriva conștiinței mele? Dacă spun adevărul, ei mă vor ține aici”.
„Plângeam, și ea mi-a șters lacrimile și a spus: Mami, trebuie să spui adevărul. Nu poți spune că Falun Gong nu e bun.“
Forțat să aleagă
Prima dată când a plecat din orașul său natal, Tianjin, pentru a merge să protesteze față de persecuție, tatăl lui Fuyao, Li, era devastat. Era în octombrie 1999 și Piața Tiananmen devenise principalul loc al protestelor datorită faptului că se afla aproape de sediul guvernului, dar și pentru că încă mai păstra încărcătura masacrului studenților din 1989.
„Mi-am îmbrățișat plângând fiica în acea dimineață, gândindu-mă că ar putea fi ultima dată când am să o mai văd“, povesteşte Li.
Fiind un cunoscut prezentator tv, Li cunoștea riscurile unui protest pașnic—începând cu luna iulie 1999, zeci de mii de practicanți Falun Gong au fost arestați și aruncați în lagăre de muncă forțată și centre de spălare a creierului. Auzise povești oribile despre tortură și moarte.
Dacă eu nu vorbesc pentru [Falun Gong], atunci cine? M-am dus în Piața Tiananmen gândindu-mă că, probabil, voi fi ucis.
— Li Zhenjun
Ca mulți alți practicanți Falun Gong, Li experimentase beneficiile miraculoase ale acestei practici. Avusese hepatită B cronică și știa că e incurabilă. În 1998 a început să practice exercițiile Falun Gong și să citească învățăturile practicii și, peste câteva săptămâni, corpul său a devenit puternic și sănătos.
Acesta a făcut ca decizia de a merge în Piața Tiananmen să fie mai ușor de luat. „Falun Dafa mi-a dat o a doua șansă și ar trebui să fie practicată în mod liber în China“, s-a gândit Li. „Dacă eu nu vorbesc pentru [Falun Gong], atunci cine? Dar m-am dus în Piața Tiananmen gândindu-mă că, probabil, voi fi ucis.“
Li a fost arestat aproape imediat ce a pus piciorul în piață, iar câteva zile mai târziu a fost condamnat la trei ani într-un lagăr de muncă forțată. Nu a existat niciun proces, sentința fiindu-i citită de pe o bucată de hârtie de către un ofițer de poliție. Li nu comisese nicio crimă. Cu toate acestea, nu i-au fost aduse niciun fel de lămuriri despre acuzațiile ce i se aduceau și nu a existat nicio cale de a ataca sentința. Urma să fie deținut ilegal ani de zile, pur și simplu pentru că practica Falun Gong.
„Nu exista niciun sens în toate astea. Eram un bun cetățean“, spune el.
L-au ras pe cap, i s-au dat hainele bleumarin ale închisorii şi i s-a atribuit un pat de sus într-o cameră mică, cu șase paturi supraetajate. Fără saltele, prizonierii dormeau direct pe șipci de lemn și aveau doar o pătură în cazul în care familia le trimisese vreuna.
„Pentru că era întuneric și umezeală, cei mai mulți oameni sufereau de scabie sau răni“, a povestit Li. „Noaptea puteai șterge din întâmplare stinghiile cu mâna și ucideai numeroase ploșnițe.“
În fiecare dimineață, trebuiau să ascundă păturile și apoi să îşi facă paturile perfect cu niște cearceafuri albe ca zăpada și pături verzi, aduse de gardieni. Era interzis să se așeze sau să se întindă pe aceste aşternuturi—ele erau doar pentru spectacol, în cazul în care oficialii guvernamentali ar fi venit să viziteze centrul de detenție.
Mâncarea era oribilă.
„Legumele erau putrede. Ei pur și simplu le aruncau, nespălate, într-o oală și le fierbeau. Terciul de orez era lungit cu apă și conținea doar urme de orez.“ Nici acum Li nu reuşeşte să mănânce vinete sau morcovi.
Primea cinci chifle pe zi, care de multe ori conțineau fecale de șobolan. „Cele de dimineața și noaptea erau înnegrite. Cele de la masa de prânz erau puţin mai albe“, îşi aminteşte el.
Li a petrecut 16 ore pe zi, șapte zile pe săptămână, timp de peste doi ani, confecţionând mingi de fotbal comemorative pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2002—în timp ce era închis în mizerie, fără plată, înfometat și torturat.
Trebuia să termine patru mingi pe zi, orice s-ar fi întâmplat. Mingiile necesitau aproximativ 1.800 de copci fiecare și aveau 32 de panele din care 20 hexagonale și 12 pentagonale. Degetele îi erau adesea infectate şi supurau sânge şi puroi de la toxinele din pielea falsă, mai ales dacă accidental se înţepa cu acul.
„Lucram între orele 6:00 și cel devreme 22:00“, relatează Li. „Eram considerat unul care lucra relativ repede; însă oamenii care nu terminau erau bătuți.“
Bătăile erau adesea realizate de alți deținuți, de obicei, cei mai răi, care erau dornici să le intre în graţii gardienilor. De Li se ocupa un deținut condamnat pentru ţinerea unei persoane în stare de sclavie ani de zile.
În fiecare noapte, după muncă, timp de două ore, Li și alți practicanți Falun Gong au fost forțați să stea cocoșaţi pe scaune mici uitându-se la podea. Dacă doar se uitau unul la altul, erau bătuți.
I s-a spus că va fi scutit de aceste sesiuni „de studiu“ în cazul în care ar fi scris o declarație spunând că nu va mai practica Falun Gong. După mai multe luni de detenţie, epuizat și fără speranță, el a scris această declarație.
„Dar m-am simţit îngrozitor“, spune Li. „Înainte de a o scrie, era tortura fizică; după ce am scris-o, era tortura morală, psihologică.“
Nu după mult timp, el a renegat acea declarație și a cerut unui polițist să îi dea înapoi hârtia. A fost refuzat şi i s-a dat o pedeapsă suplimentară. Dar povara psihologică a dispărut.
Fuyao îl vedea pe tatăl ei doar de două ori pe an. Separaţi de sticlă și vorbind printr-un telefon, ea îl încuraja să continue: „Fuyao mi-a scris de multe ori scrisori, spunând: Trebuie să rămâi ferm în principiile tale!“.
Li a fost eliberat după terminarea pedepsei sale inițiale, dar 18 luni mai târziu, el a fost arestat din nou și închis timp de patru ani.
Efectele la nivel de națiune
Potrivit lui Levi Browde, purtătorul de cuvânt al Centrului de Informații Falun Dafa, numărul familiilor afectate direct de persecuția din China este greu de estimat.
În 1999, când a început persecuția, practicau între 70 de milioane până la 100 de milioane de chinezi; aceasta însemna că una din 12 persoane a devenit „inamicul statului”.
Impactul la nivel de națiune a fost unul catastrofal, toți acești oameni confruntându-se cu propaganda puternică împotriva practicii lor, iar ceilalți cetățeni, inclusiv familiile lor, au fost asmuțiți împotriva lor. Browde spune că este o tehnică comună a regimului chinez aceea de a forța membrii familiei să se întoarcă unul împotriva celuilalt. Acest lucru asigură scopul final al controlului asupra oamenilor, prin frică, și a fost perfecționat în timpul Revoluției Culturale din anii '60 și '70. „Într-un fel, persecuția împotriva Falun Gong este doar ultimul spasm al efortului Partidului Comunist (PCC) de a controla inimile și mințile oamenilor.”
Levi Browde explică motivul pentru care părinții aleg să continue să practice Falun Gong atunci când ar putea să se oprească și să-și păstreze familiile împreună: „E ca și când le cereți să își omoare sufletele deoarece principiile Falun Gong îi definesc spiritual la modul fundamental. De asemenea, nu sunt complet lăsați în pace dacă renunță. În mod frecvent, trebuie să se alăture PCC convertindu-i pe alții…”. Aceasta implică participarea la torturarea altor practicanți pentru a convinge Partidul că s-au transformat. Așa că transformarea depășește cu mult renunțarea la cine ești tu ca ființă.
După ieșirea din închisoare
Familia s-a reunit în cele din urmă în 2009, după ce Wang a fost eliberată. Li era liber din noiembrie 2006, iar Fuyao avea acum 14 ani.
Lui Wang nu i s-a permis să se întoarcă înapoi la locul ei de muncă—acela de învățătoare, iar Li fusese concediat încă de la prima sa arestare.
Ei au început o afacere ca organizatori de nunţi, iar afacerea a avut un dublu rol devenind totodată locul unde ei au dezvăluit oamenilor cu care interacționau povestea lor și ceea ce înduraseră în centrele de detenție, contracarând astfel propaganda anti-Falun Gong a statului, ce era difuzată agresiv de mass-media din China.
„Singurul motiv pentru care nu am fost trimişi înapoi la închisoare a fost faptul că șeful biroului local al securității interne era un vechi prieten de familie și el știa că soțul meu și eu eram oameni buni“, relatează Wang. „El ne-a protejat, dar superiorii săi au făcut continuu presiuni enorme asupra lui să ne persecute.“
Wang spune că decizia de a fugi din China a fost luată, pe de-o parte pentru că erau îngrijorați ca prietenul lor să nu fie în pericol, iar pe de altă parte, pentru siguranța familiei lor.
Port tot timpul în inimă o teamă că familia mi-ar putea fi despărţită din nou. Eram mereu îngrijoraţi că poliția va veni să bată la uşă, îngrijoraţi că alți membri ai familiei vor fi arestaţi, îngrijoraţi că fiica noastră va fi arestată.
Respirând libertate
În 2014, au întrezărit o șansă de a scăpa și de a cere azil în America.
Momentul culminant în care le-a stat inima în loc a fost când au depus cererile pentru pașapoarte. Într-una dintre etapele finale, le-au fost luate amprentele și introduse în calculator.
„Oficialii au înghețat și s-au uitat unul la altul“, relatează Li. „Apoi, unul dintre ei a dat un telefon și oricine o fi fost la celălalt capăt le-a spus să ne elibereze pașapoartele.“
Au ajuns în America pe 15 iulie 2014.
„Când am ajuns pe pământul american, toate temerile noastre s-au evaporat; anxietatea și grijile noastre au dispărut. Ne-am liniştit în sfârşit“, își amintește Wang. „Dar trauma psihologică este foarte greu de șters. Respirând aerul curat și bucurându-mă de drepturile mele și libertatea de credință aici, inima mă doare pentru concetățenii mei din China.“
Familia a auzit vestea că 20 de practicanți Falun Gong au fost arestați în orașul lor, Tianjin, pe 7 decembrie 2016. Wang a sunat imediat la centrele de detenție locale pentru a face presiuni asupra oficialilor să îi elibereze: „Știu câţiva dintre practicanți. Vreau să fac tot ce pot pentru a ajuta la salvarea lor astfel încât aceştia să nu îndure ceea ce am suferit eu“.
În New York, ea își petrece cât mai mult timp posibil în locațiile turistice populare, pentru a înmâna informații despre persecuție vizitatorilor din China continentală.
Li are acum 45 de ani şi lucrează la televiziunea NTD, care difuzează știri și programe necenzurate despre China în întreaga lume și în China prin satelit. I se potriveşte perfect.
Fuyao l-a urmat pe tatăl său învățând radiodifuziune și narațiune. Ea i s-a alăturat la NTD, iar acum este prezentatoare de știri.
„Ori de câte ori lucrez la știri despre persecuția Falun Gong în China, imaginile sunt sfâșietoare; acestea îmi aduc atât de multe amintiri dureroase. Dar tocmai pentru că aceste lucruri oribile se întâmplă, avem responsabilitatea de a le expune“, spune Fuyao.
Ea s-a căsătorit anul trecut şi toţi patru locuiesc într-un apartament modest din Queens, New York. Este un cămin fericit și familia este unită.
Dar, amintirile dureroase nu sunt niciodată departe.
Uneori, când sunt singură gândindu-mă la experiențele mele din închisoare, știu că, dacă nu aş fi practicat Falun Dafa, nu aş fi putut supraviețui. Acea durere nu e doar fizică, este un alt fel de durere.
Nu ești o persoană rea, aspiri să devii o persoană chiar mai bună, dar regimul foloseşte cele mai barbare și malefice metode—pe care oamenii buni nici măcar nu şi le pot imagina—împotriva acestor practicanți Falun Gong, asupra psihicului lor, pentru a încerca să te distrugă chiar de la esenţă; nu doar fizic, dar psihologic să te înnebunească, astfel încât să nu mai ai nicio speranță de viață.
— Wang Huijuan
Scurt istoric
Falun Gong, numit și Falun Dafa, este o practică spirituală cu rădăcini adânci în cultura și credințele tradiţionale chineze, ce pune accent pe autodisciplina minții în conformitate cu principiile Adevăr (眞), Compasiune (善), Toleranţă (忍), pe care le consideră calitățile fundamentale ale universului și care ghidează viața de zi cu zi a practicanților săi. Respectarea valorilor morale amintite, împreună cu cinci seturi de exerciţii fizice line și lente de qigong, ajută la îmbunătăţirea sănătăţii şi atingerea liniştii interioare.
Privită ca o reîntoarcere la tradiţie, în doar câţiva ani Falun Dafa a ajuns să fie extrem de populară în China. În prezent, ea este practicată și apreciată în peste 110 ţări din întreaga lume, inclusiv România. Este transmisă gratuit de către voluntari și a dus la îmbunătățirea semnificativă a sănătății și moralității a peste 100 de milioane de oameni din toate colțurile globului.
Cu toate acestea, în țara de origine, China, practicanții Falun Gong sunt supuși în prezent unei persecuții brutale lansate în mod oficial de către Partidul Comunist Chinez (PCC/Partidul) la data de 20 iulie 1999.
De la această dată, practicanții Falun Gong au fost arestați și trimiși în lagăre de muncă forțată fără nicio formă de apărare legală, au fost aruncați în închisori și instituții psihiatrice. Au fost raportate peste 100 de metode de tortură barbare aplicate practicanților. Conform ultimelor cercetări, practicanții Falun Gong sunt folosiți pentru extragerea forțată a organelor vitale, iar rămășițele corpului sunt incinerate pentru a șterge urmele crimelor.
----------------
Pentru a fi la curent și alături de noi în demascarea și oprirea persecuției din China, dați LIKE la pagina noastră de Facebook, mai jos. Vă mulțumim!
