De ce este Falun Gong persecutat în China?

Nu există nicio scuză sau motiv pentru care un grup ar trebui să fie persecutat. Totuși, motivul fundamental pentru care regimul chinez a început persecuția împotriva Falun Gong rezidă în faptul că e un regim totalitar, iar violenţa caracterizează regimurile totalitare. Asta a făcut și în cazul Tibetului, al mișcării studențești pentru democrație și asta le-a făcut și uigurilor sau creștinilor din China.

Acestea fiind spuse, există câțiva factori interconectați care ar putea aduce lămuriri asupra modului în care această persecuție a început în China.

Popularitatea Falun Gong  

Liderii PCC (Partidul Comunist Chinez / Partidul) se tem de orice grup mare de oameni care nu este direct controlat de Partid, iar Falun Gong era probabil cel mai mare.

În conformitate cu estimările guvernului chinez, Falun Gong, care a fost prezentat publicului pentru prima dată în 1992, număra, doar șapte ani mai târziu peste 70 de milioane de practicanți în China.

Falun Gong a devenit, după cum s-a exprimat US News and World Report în 1999: „cea mai mare organizație voluntară din China, mai mare chiar decât Partidul Comunist” care număra la momentul respectiv 65 de milioane de membri.

Partidul Comunist a fost intimidat de această creștere rapidă a popularității, astfel că mass-media controlată de stat a început să atace Falun Gong, iar securitatea de stat să spioneze și să hărțuiască practicanții.

O dovadă în plus că Partidul se temea de popularitatea practicii este dată de faptul că atunci când cărțile Falun Gong au devenit bestseller în 1996, publicarea lor a fost imediat interzisă.

Rolul lui Jiang Zemin

Temându-se de popularitatea în ascensiune rapidă a Falun Gong, liderul de atunci al Partidului, Jiang Zemin, a ordonat „eradicarea” practicii.

Jurnaliști și surse din interior l-au descris pe Jiang ca fiind „invidios” pe Falun Gong și „obsedat” de eliminarea grupului, pe care l-a văzut ca pe o subminare a dorinței sale de a rămâne în istorie drept al treilea lider suprem al Republicii Populare Chineze (alături de Mao Zedong și Deng Xiaoping).

Decizia lui Jiang Zemin de a lansa campania împotriva Falun Gong a primit puțin sprijin real din partea altor lideri de Partid. Inclusiv premierul de atunci, Zhu Rongji, adoptase o poziție conciliantă față de Falun Gong.

Dar împreună cu o mână de suporteri, conduși de Luo Gan (ce avea să devină unul dintre capii persecuției), Jiang a impus atitudinea anti-Falun Gong prin prezentarea grupului ca fiind cea mai mare amenințare pentru Partid. Etichetând Falun Gong ca „organizația unui cult malefic”, Jiang Zemin a creat Biroul 6-10 și a dat următorul ordin:

Distrugeți-le reputația, falimentați-i financiar și eliminați-i fizic!

Ideologii contradictorii

O altă explicație elementară pentru campania de persecuție aparent irațională este dată de ideologia ateistă a PCC, care se teme de toate grupurile din afara controlului său - în special cele care subscriu la o ideologie diferită.

Partidul a încercat de mai multe ori să elimine toate formele de exprimare religioasă din China, o țară numită în mod tradițional ca „tărâmul divin”. Până în ziua de astăzi, credincioșii romano-catolici, mulți protestanți și budiști tibetani nu pot să își exercite în mod liber credința în China, aflându-se într-un risc constant de a fi deținuți și torturați. 

În ciuda deschiderii din ultimele decenii a Chinei, către o economie de piață, Partidul Comunist ateu încă se bazează nu doar pe un sistem leninist de guvernare, ci şi pe o ideologie oficială marxistă.

Toate religiile din China au fost, și în multe cazuri, continuă să fie, persecutate de către PCC. Diferențele constau în gradul în care sunt persecutate, în numărul de persoane persecutate, precum și în efortul pe care Partidul îl depune în persecutarea fiecărui grup la un moment dat.

În 1999, Falun Gong a devenit o țintă firească deoarece era cel mai mare grup spiritual din China, înregistrând totodată cea mai rapidă creștere în popularitate și având un sistem de valori diferit de al PCC.