Guvernul RPC a acționat în afara autorității sale constituționale, a încălcat drepturile fundamentale ale cetățenilor, depășindu-și propriile limite în războiul său asupra Falun Gong și a practicanților săi.
— Edelman și Richardson [1]
Încălcări ale legii în China
Când fostul lider al Partidului Comunist Chinez (PCC), Jiang Zemin, a vrut să ia măsuri împotriva Falun Gong, nu i-a păsat că resursele relevante erau inexistente sau că măsurile pe care le solicita erau neconstituționale. Jiang a demarat campania de persecuție și a creat "legile" ulterior pentru a-și argumenta acțiunile. Campania împotriva Falun Gong este o aducere aminte continuă a capacității PCC de a încălca propria constituție.
Pe lângă adăugarea recentă a unei prevederi care stipulează că "statul respectă și susține drepturile omului" (articolul 33), Constituția RPC conține 16 alte dispoziții care definesc punctual drepturile și libertățile. Acestea includ dreptul la libertatea religioasă (articolul 36), dreptul la libertatea de exprimare (articolul 35) și dreptul la educație (articolul 46). Există, de asemenea, articole care interzic detenția ilegală (articolul 37) și violența împotriva femeilor, copiilor și persoanelor în vârstă (articolul 49).
În persecutarea Falun Gong, au fost încălcate toate articolele de mai sus. Încălcările nu s-au limitat la constituție. După cum subliniază avocatul chinez pentru drepturile omului, Gao Zhisheng, în atitudinea sa față de Falun Gong, PCC a ignorat prevederile Codului penal chinez, precum și principiile generale de drept, cum ar fi interzicerea legislației retroactive (știre). În raportul său, organizația internațională Human Rights Watch a subliniat în mod similar ceea ce ea numește "văruirea statului de drept", subliniind faptul că legislația citată de oficialii chinezi drept temei juridic al interdicției Falun Gong a fost adoptată în octombrie 1999, la trei luni după lansarea persecuția (știre).
Încălcarea tratatelor internaționale
Pentru cei familiarizați cu atitudinea Chinei cu privire la drepturile omului, poate fi surprinzător faptul că în ultimele decenii PCC a semnat sau ratificat marea majoritate a tratatelor internaționale fundamentale privind drepturile omului. Într-adevăr, guvernul citează cu mândrie că este "membru al 21 de convenții internaționale privind drepturile omului" pe site-ul misiunii sale permanente la Națiunile Unite la Geneva.
În fața acestor obligații legale, campania sa împotriva Falun Gong ridică probleme serioase. Printre instrumentele majore ratificate de PCC se numără Convenția pentru Genocid din 1948, Convenția Internațională din 1966 privind drepturile economice, sociale și culturale (ICESCR), Convenția împotriva torturii din 1984 și Convenția din 1989 privind drepturile copilului. Din 1999, însă, regimul a încălcat în mod sistematic o gamă largă de dispoziții internaționale în eforturile sale de a elimina Falun Gong. Aceasta include încălcarea celor mai elementare drepturi ca: dreptul la viață, libertatea religioasă, libertatea de exprimare și dreptul de a nu fi supus torturii.
O listă completă a tratatelor internaționale asumate de PCC și modurile în care acestea au fost încălcate în persecutarea Falun Gong sunt disponibile aici.
Complicitatea sistemului judiciar al Chinei
Sistemul judiciar chinez nu este independent, ci este supus controlului conducerii PCC. Toți judecătorii sunt membri ai partidului și sunt numiți și eliminați de către acesta. De aceea, siguranța locului de muncă a judecătorilor depinde adesea de respectarea instrucțiunilor venite de la partid. Acest lucru este cu atât mai valabil în situația cazurilor sensibile. Chiar din aceste motive, atunci când liderul PCC, Jiang Zemin, a interzis Falun Gong, sistemul judiciar chinez nu a reacționat ca un zid de apărare împotriva nedreptății, ci ca instrument de represie (a se vedea raportul făcut de către Comisia Internațională a Juriștilor).
În octombrie 1999, la trei luni după lansarea campaniei de persecuție, Curtea Supremă a Poporului a început să emită directive către instanțele inferioare. Aceste directive conțineau instrucțiuni cu privire la modul în care instanțele trebuie să coopereze în campania anti-Falun Gong. În luna următoare, Curtea Supremă a Poporului a ordonat judecătorilor să își îndeplinească rolul prin "impunere fermă de pedepse severe". O săptămână mai târziu, primul așa-zis "proces" al practicanților Falun Gong a avut loc în provincia Hainan. La finalul unei audieri care a durat mai puțin de o zi, toți cei patru practicanți au fost condamnați la termene de până la 12 ani de închisoare în baza unor acuzații vagi de „folosire a unei organizații eretice pentru a afecta punerea în aplicare a legii“. Sute de alți practicanți au fost închiși pe durate de până la 18 ani.
Dar marea majoritate a adepților Falun Gong care au fost închiși nu au fost aduși niciodată în fața unui judecător. În schimb, au fost condamnați la trei ani de detenție administrativă în lagărele de "reeducare prin muncă".
Structura reală a puterii din China nu se regăsește niciăieri în constituție. Puterea reală se află în mâinile Partidului Comunist.
— Daniel Chow, expert chinez în domeniul juridic [2]
Referințe:
[1] B Edelman și JT Richardson, Falun Gong and the Law: Development of Legal Social Control in China, Nova Religio, Vol. 6, Nr. 2, Aprilie 2003, pag. 312-331, 312.
[2] D Chow, The Legal System of the People’s Republic of China (St. Paul, 2003), pag 114.
