Alături de cele mai brutale forme de violență, cum ar fi tortura și recoltarea de organe, o altă formă discretă, dar sistematică, a violenței desfășurată împotriva practicanților Falun Gong pe scară largă este falimentarea sau hăituirea lor.
Deși numărul celor forțați să trăiască ca niște fugari sau chiar fără niciun adăpost este necunoscut în prezent, există nenumărate mărturii și rapoarte despre zeci de mii de practicanţi Falun Gong care sunt de negăsit în China continentală, fapt care sugerează că această problemă este omniprezentă.
Concediere și falimentare
Practicanții Falun Gong sunt alungați din universități și căminele studenţeşti, sunt concediați de la locul lor de muncă și li se refuză orice oportunitate de reangajare, datorită convingerilor lor sau rezistenței în mod deschis la persecuție (citiți mai multe despre persecuția la locul de muncă și universitate). Această situație persistă şi în prezent. Rămași fără niciun sprijin financiar, cei care nu se mai pot baza pe ajutorul familiei și al prietenilor sunt condamnați să trăiască pe străzi.
În plus, practicanții Falun Gong sunt aduşi în mod forțat în pragul falimentului. Rudele lor sunt, de asemenea, supuse în mod sistematic jafului și falimentării. Este binecunoscut faptul că poliția chineză, Biroul 6-10 și oficialii locali jefuiesc practic casele practicanților, după ce i-au arestat. În alte cazuri, polițiștii îi forțează pe membrii familiilor lor să plătească sume mari de bani pentru a le asigura eliberarea celor arestați și pentru a-i scuti de tortură.
Spionii din cartier
Pe lângă ofițerii forțelor de ordine și membrii locali ai Biroului 6-10, Partidul Comunist Chinez (PCC sau Partidul) deţine un sistem de comitete stradale și de cartier pentru a-i spiona pe practicanții Falun Gong. Similar sistemului folosit în Germania de Est, această versiune a regimului chinez de monitorizare a cartierului are ca angajați diverși pensionari care își petrec zilele spionându-și și raportându-și vecinii. Ei nu sunt plătiți să raporteze activități criminale suspecte, ci vecini care meditează și oameni care îi informează pe alții despre persecuție prin lipirea de afișe și distribuirea de pliante. Cu un astfel de sistem, practicanții Falun Gong nu sunt în siguranță nicăieri și sunt forțați să cutreiere străzile ca niște vagabonzi dintr-un loc în altul.
Ei se adăpostesc în spații subterane sau devin fugari fără adăpost, pentru a evita tortura din centrele de detenţie. După ce au fost reținuți și torturați în mod repetat, ei își părăsesc casele și locul de muncă pentru că aceste locații sunt cunoscute de autorităţi.
Vagabondarea pentru a evita persecutarea familiei
Practicanții Falun Gong se confruntă cu vizite frecvente, uneori zilnice, din partea oficialilor locali și a poliției. Acești musafiri nedoriți încearcă să afle locurile unde se află și alți practicanți Falun Gong. În plus, ei încearcă să se asigure că practicantul Falun Gong menține un "punct de vedere corect". Pentru a ușura suferința membrilor familiei datorită presiunii din partea poliției, mulţi dintre practicanții și-au părăsit de nenumărate ori casa.
Unii practicanți Falun Gong au reușit să fugă în Asia de Sud-Est sau în alte țări și să obțină protecţie internaţională din partea națiunilor gazdă. Cu toate acestea, un număr mult mai mare a rămas pe drumuri în China sau, așa cum mai spun chinezii, au plecat în exil în propria țară, pentru a scăpa de persecuție.
Pentru închirierea unui apartament, la fel ca pentru primirea unui salariu, cetăţenii chinezi trebuie să îşi facă cunoscută identitatea. De asemenea, li se poate cere în orice moment să se legitimeze de către polițiști. Practicanții Falun Gong sunt astfel foarte expuși riscului de a fi identificați, iar în unele cazuri numele lor se află deja pe o listă publică cu indivizi ce au comis "crima" de a distribui pliante despre persecuție. În consecință, ei nu reușesc să-și construiască o nouă viață sau să se simtă în siguranță oriunde s-ar afla în în China.
