Cel mai pașnic protest din istorie este denumit ”asediu” de către oficialii de top ai Partidului.
Context
Pe 23 și 24 aprilie 1999, oficialii poliției din Tianjin, un oraș de lângă Beijing, au atacat și arestat câteva zeci de practicanți Falun Gong care se adunaseră în fața redacției unei reviste pentru a discuta unele erori publicate într-un articol recent care aducea ofense Falun Gong. Cum vestea arestărilor s-a răspândit și din ce în ce mai mulți practicanți Falun Gong se adunau și cereau răspunsuri oficialilor, li s-a spus că ar fi mai bine să meargă și să facă apel în Beijing. În ziua următoare, 25 aprilie, aproape 10.000 de practicanți s-au adunat în mod spontan la Biroul central pentru apeluri, pe strada Fuyou din Beijing. Această adresă este foarte aproape de Zhongnanhai, complexul de clădiri care adăpostește administrația centrală din capitala Chinei. Era cel mai mare şi cel mai paşnic protest din Beijing din ultimii ani. Mai mulți reprezentanți Falun Gong au fost chemați înăuntru pentru a se întâlni cu premierul Chinei de atunci, Zhu Rongji, și cu alți oficiali. În acea seară, îngrijorările practicanților Falun Gong au fost rezolvate, iar practicanții arestați în Tianjin au fost eliberați și toți s-au întors la casele lor.
Urmările protestului pașnic
Problema a fost că şeful de atunci al Partidului (Partidul Comunist Chinez / PCC) , Jiang Zemin, avea alte planuri. El a ordonat imediat înfiinţarea Biroului 6-10 (numit astfel după data de 10 iunie când a fost înfiinţat) – o ramură de poliţie specială a Partidului însărcinată cu eliminarea Falun Gong. În luna următoare, a fost lansată campania masivă de persecuţie.
Când aparatul de propagandă reprezentat de mass-media de stat a început să calomnieze în forţă Falun Gong, apelului din 25 aprilie i s-a dat repede o nouă înfăţişare. Acesta nu mai era descris ca un apel paşnic, aşa cum a fost de fapt, dar mai degrabă ca un ”asediu” al Falun Gong asupra clădirii guvernului central. Şi această imagine a fost folosită pentru a portretiza Falun Gong ca un grup politic provocator şi pentru a justifica persecuţia oribilă care tocmai fusese dezlănţuită.
Această înscenare prin care se ”învinuieşte victima” s-a răspândit peste hotarele Chinei. În realitate, represiunea Falun Gong din spatele scenei începuse în 1996 şi o persecuţie pe scară largă urma oricum să înceapă în curând. Apelul din 25 aprilie a fost un ţap ispăşitor foarte convenabil. Cu siguranţă el nu a fost cauza.
