Să trăiești astăzi fără să consumi produse Made in China se poate dovedi o adevărată aventură. Ritmul alert în care trăim și timpul care pare mereu şi mereu mai puțin ne fac să nu ne mai întrebăm de unde vin, cum sunt făcute şi de către cine sunt făcute aceste produse care suprasaturează rafturile supermarketurilor din zilele noastre.

Experimentul lui Sara Bongiorni

V-ați întrebat vreodată cum ar fi viața voastră dacă ați evita să mai cumpărați produse Made in China?

Acest experiment, inofensiv la prima vedere, l-a încercat Sara Bongiorni, o scriitoare americană:

Era la două zile după Crăciun. Stăteam în cameră și mă uitam în jurul meu și, la un moment dat, am fost șocată să realizez că aproape toate obiectele erau fabricate în China.

Scriitoarea a trecut printr-o adevărată luptă pentru supravieţuire atunci când, timp de un an, s-a ambiţionat ca, împreună cu familia ei, să nu mai cumpere niciun produs fabricat în China, fie că era vorba de pantofi, haine, decoraţiuni de Crăciun, jucării, electronice, mobilă etc. Întreaga experienţă a fost descrisă în cartea ei, „Un an fără Made in China”.

Acest experiment ne-a întors viața pe dos. Totul, de la cele mai banale chestii cum ar fi mersul până la magazin să-ți iei o pereche nouă de teniși sau să cumperi niște lumânări pentru o petrecere, se transforma într-o poveste de câteva zile sau săptămâni până găseai ceva satisfăcător. Mi-a luat 3 săptămâni ca să găsesc o pereche de teniși buni, fabricați în Italia.

-scriitoarea, Sara Bongiorni, într-un interviu pentru NPR Books

Totuşi, motive să nu mai cumpărăm produsele Made in China ar fi destule…

Sistemul Laogai de "reeducare" prin muncă

În afara celor mai curajoși, ca Sara Bongiorni, și a apărătorilor drepturilor omului, puțini cunosc condițiile în care sunt fabricate aceste produse care ajung pe rafturile noastre la preţuri incredibil de mici și gravele abuzuri îndurate de oamenii care muncesc pentru a le face.

De fapt, în China există o adevărată industrie a închisorilor, care a atras numeroşi investitori străini, interesaţi să producă bunuri la preţuri foarte mici în unităţile de producţie din interiorul lor.

Nu e deloc deplasat să afirmăm că taberele de concentrare ale lui Hitler, Gulag-urile sovietice şi comerțul african cu sclavi, toate adunate, însumează caracteristicile sinistre ale „Sistemului Laogai” al Chinei - un sistem de "educare și corectare prin muncă forțată" ce cuprinde o reţea de lagăre, centre de detenţie şi închisori.

Acest sistem este folosit la discreţie de către Partidul Comunist Chinez (PCC) în persecutarea celui mai mare grup interzis în China, Falun Gong.

Multă lume se întreabă: cum de poate China să producă şi să exporte o gamă atât de variată de produse la preţuri atât de mici?

Studiile activiștilor pentru drepturile omului și ale altor cercetători occidentali indică faptul că, având peste 1.000 de lagăre de muncă și zeci de mii de centre de detenție şi închisori, vastul sistem extrajudiciar Laogai înrobește între 16 și 20 de milioane de chinezi. Aceşti deţinuţi - o foarte mare parte dintre ei fiind închişi pe nedrept - sunt constrânşi să producă o listă lungă de bunuri pentru piața internațională, în condiții dintre cele mai îngrozitoare.

Scopul lagărelor şi centrelor de detenţie din sistemul Laogai este să-i „transforme prin muncă” pe toţi cei care ajung acolo. Partidul Comunist Chinez (PCC) susține că o astfel de pedeapsă oferă oamenilor șansa de a se „reforma” pe ei înșiși. Dar, în spatele acestor justificări, realitatea arată cu totul altfel: cei din sistemul Laogai sunt distruşi din cauza oboselii extrem, a condiţiilor oribile de trai şi a torturii. În felul acesta, mulţi dintre ei renunță la conștiința lor și aleg să se „transforme” în „patrioţi” care nu pun niciodată la îndoială dogmele PCC.

Sute de mii închişi pe nedrept şi abuzaţi de Partid

În aceste lagăre de muncă, centre de detenţie şi închisori nu sunt încarceraţi doar deţinuţi de drept comun, o parte îngrijorător de mare sunt oameni nevinovaţi, care nu au comis niciun fel de ilegalitate. Aceştia sunt persecuţati de regimul totalitar de la Beijing pe motive religioase ori politice, mai precis, pentru convingerile lor, care nu se raliază ideologiei de Partid. În această situaţie se află şi chinezii care practică Falun Gong, un sistem de exerciţii fizice tradiţionale, de qigong, ce are drept fundaţie un cod moral bazat pe principiile adevăr, compasiune, toleranţă.

Regimul comunist a interzis Falun Gong in anul 1999 datorită popularităţii sale imense. Pe 4 iulie 2001, American Broadcasting Company raporta că jumătate dintre cei aflaţi în închisorile din China sunt practicanţi Falun Gong.

Practicanții Falun Gong care au supravieţuit sistemului Laogai au dezvăluit acte de o cruzime absolută petrecute în interiorul sistemului. Sute de mii de practicanți Falun Gong au ajuns în spatele gratiilor o dată cu începerea persecuției. Asumându-şi un risc imens, acești practicanţi au reuşit să transmită lumii exterioare informaţii de primă mână despre tortura, execuția și exploatarea ca sclavi a deținuților din întreaga Chină. Rapoartele lor contribuie cu informaţii valoroase la conturarea unei imagini mai clare a sistemului chinezesc Laogai.

Mărturiile practicanţilor Falun Gong descriu o imagine îngrozitoare a lagărelor de muncă din China:

• Programul obişnuit de muncă este de 15 sau 16 ore pe zi; termenele de îndeplinire a comenzilor sunt, de obicei, foarte scurte. În multe cazuri, când există comenzi mari ce trebuie îndeplinite într-un timp limită, se lucrează peste 20 de ore pe zi.
• Deţinutul este obligat să îşi termine cota zilnică. Aceasta este una împovărătoare zi de zi. Dacă nu o termină, este forţat să muncească până când o termină; dacă nu poate să o termine, din cauza oboselii extreme, a slăbirii organismului sau a bolilor de care suferă, este electrocutat, bătut, torturat prin diverse metode, sau ajunge să fie ucis ca urmare a acestor abuzuri. În cazul deţinuţilor care practică Falun Gong este uşor de făcut acest lucru, deoarece majoritatea sunt arestaţi şi trimişi direct în lagăre de muncă forţată, fără a fi judecaţi de vreo instanţă, aceasta fiind cea mai comună practică de persecuţie. Autorităţile nu riscă niciun fel de consecinţe dacă folosesc tortura, din moment ce directiva dată de superiorii lor este: "practicanţii Falun Gong care sunt ucişi în bătaie sunt trecuţi drept sinucideri, iar corpurile lor trebuie arse imediat, fără identificarea persoanei".

• De multe ori s-a raportat că deţinuţii bolnavi munceau până în ultima clipă a vieţii, iar starea lor de sănătate era complet ignorată.
• Mulți dintre deţinuţii care fac produsele Made in China suferă de diverse boli precum: tuberculoză, psoriazis, boli cu transmitere sexuală; corpul le este de obicei acoperit de scabie; mulţi au bube infectate pe corp, din care se scurge puroiul.
• În cazul produselor alimentare, seminţele, spre exemplu, sunt decojite cu mâinile şi gurile inflamate şi infectate ale deţinuţilor. (Spre exemplu: Zhenglin Farming Foodstuff Co. Ltd, în colaborare cu Centrul de detenţie Dashaping din Lanzhou şi Centrul de detenţie nr. 1 din Lanzhou, deveniseră, în anii 2000, cea mai mare bază de producţie de seminţe prăjite şi alune din China. Produsul lor cel mai profitabil, Seminţe de pepene alese manual Zhenglin, era vândut în America de Nord, Australia şi Asia. Cum erau obţinute aceste seminţe? Peste 10.000 de deţinuţi erau puşi să le aleagă. Ei îşi foloseau dinţii şi gura pentru a sparge coaja seminţelor, iar apoi mâinile pentru a le coji şi scoate miezul. Mulţi deţinuţi aveau dinţii sparţi, mâinile rănite şi unghiile sărite ca rezultat al acestei munci. Ei lucrau de dimineaţa până noaptea, fără plată. În decembrie 2001, Wan Guifu, un practicant Falun Gong în vârstă de 57 de ani, nu şi-a putut termina cota din cauza unghiilor rupte, a degetelor însângerate şi infectate, cât şi a buzelor infectate şi umflate. Drept rezultat, a fost ucis în bătaie.)

• Lagărele de muncă forţată, centrele de detenţie şi închisorile Chinei sunt locuri insalubre, pline de boli. Condiţiile sunt greu de imaginat: celulele sunt suprapopulate; deţinuţii nu au dreptul de a folosi toaleta decât extrem de limitat şi nu au posibilitatea să se îngrijească de igiena personală; ei nu se pot spăla decât foarte rar, chiar şi în perioadele extrem de călduroase ale anului.
• În timp ce lucrează, deţinuţii sunt expuşi la chimicale toxice folosite la fabricarea produsele. În urma contactului cu aceste substanțe, au feţele umflate, ameţeli şi greţuri.
• În procesul de muncă nu se folosesc haine de protecţie (de ex. mănuşi, măşti) care să prevină ca deţinuţii să intre în contact direct cu produsele pe care le fac. Astfel că, de cele mai multe ori sputa lor, sângele, puroiul din plăgile infectate, mucozităţile, etc. ajung pe produse, inclusiv pe cele alimentare. Unii dintre deţinuţii de drept comun din lagărele de muncă şi închisorile oraşului Shanghai, infestați cu diverse boli, au fost văzuţi scuipând în jucăriile de pluş pentru copii, în semn de răzbunare pentru tratamentul din lagăr.
• În mod obişnuit, autorităţile nu implementează niciun fel de măsuri de igienă în lagărele de muncă sau în închisorile care exploatează munca deţinuţilor.

Cazul domnului Wang Bin

Redăm mai jos o parte din mărturia domnului Wang Bin, practicant Falun Gong, intelectual, arestat la puţin timp după începerea persecuţiei împotriva Falun Gong în China.

Domnul Wang Bin a cunoscut realităţile lagărelor de muncă forţată din China, iar după ce a reuşit să scape şi să ajungă în afara țării a relatat ceea ce a experimentat şi văzut în timpul detenţiei.

„Sarcinile noastre au inclus împachetarea lenjeriei pentru femei, realizarea de copii de pe materiale audio și video, atașarea mărcilor comerciale la diverse produse, prelucrarea cărților, legarea cărților și realizarea de plute de pescuit, becuri şi accesorii colorate pentru Crăciun. Toace acestea urmau să fie exportate. (...) În timpul unei veri fierbinți, autoritățile închisorii ne-au ordonat să împachetăm lenjeria de corp a [firmei] Gracewell. Era foarte cald și totuși deţinuţii nu se spălaseră de foarte mult timp. Ei se scărpinau peste tot pe corp în timp ce făceau munca manuală. Unii dintre prizonieri îşi scărpinau părțile private. Când şi-au scos mâinile, am văzut sânge pe unghiile lor...

Altă dată, deținuții au avut de prelucrat un fel de mâncare ambalată numită „Fasole de orhidee„ pentru unii deţinători de afaceri mici. Această gustare era făcută din fasole cu boabe mari. Aduceau fasole cu camionul în închisoare. Acolo erau butoaie în care boabele mari de fasole erau înmuiate în apă până când se umflau.

Uneori, deţinuţii de drept comun scufundau întregul butoi pentru fasole într-un pisoar murdar și apoi turnau apă în butoi şi puneau fasolea înăuntru. Când boabele de fasole se umflau în apă, deţinuţii începeau să decojească fasolea. (...) În timp ce prizonierii munceau la decojitul boabelor de fasole, mucusul și sputa lor se amestecau cu fasolea. Apoi boabele astfel pregătite erau puse într-o pungă mare pentru a fi duse în depozite unde urmau să fie prăjite. Boabele mari de fasole prăjită păreau aurite și străluceau. Le-au împachetat în pachete frumoase și le-au vândut clienților. Fasolea cu boabe mari este cerută de piaţă și, astfel, oferă un profit mare vânzătorilor. Consumatorilor le place. Am vazut intr-un supermarket din S.U.A. fasole cu boabe mari și prăjite importată din China. M-am întrebat dacă nu cumva acele boabe au fost făcute în închisoarea noastră...”

Concluzie

„Secretul” din spatele produselor chinezeşti ieftine a devenit din ce în ce mai greu de ascuns. Supraviețuitorii sistemului Laogai continuă să vorbească în mod deschis despre munca forțată și tortura la care au fost supuşi. Diferite organizații internaţionale continuă să investigheze modul în care guvernul chinez folosește munca sclavilor drept sursă de creștere economică. Prin acțiunile lor, aceste organizații reușesc să scoată la lumină tot mai multe produse fabricate în Laogai.

Deși China continuă să beneficieze de pe urma "industriei închisorilor", poate că soarta Laogai se află de fapt în mâinile consumatorului mondial. Pe măsură ce lumea înţelege cât de mult sânge, transpiraţie şi lacrimi intră în produsele pe care le cumpără, s-ar putea ca acestea să nu se mai vândă atât de uşor, indiferent cât de scăzut este preţul.

NOTĂ:

Pentru detalii legate de lagărele de muncă forţată din China puteţi citi seria „Made în China” de pe site-ul nostru.

De asemenea, pe lângă aspectele legate de drepturile omului pe care le ridică produsele Made in China, acestea, de la jucării şi până la medicamente, sunt nocive, şi, în multe cazuri, extrem de nocive, pentru sănătatea celor care le cumpără din cauza materiilor prime folosite la fabricarea lor. Spre exemplu, mii de jucării fabricate în China conţin niveluri nepermise de plumb, alături de alte metale toxice precum antimoniu, arsenic, mercur.

----------------

Pentru a fi la curent și alături de noi în demascarea și oprirea persecuției din China, dați LIKE la pagina noastră de Facebook mai jos. Apreciem!