Discursul despre Falun Gong variază extrem de mult, atât de mult încât poate deveni chiar derutant. Dacă ești tentat să concluzionezi că adevărul „trebuie să fie undeva la mijloc” între cele două extreme (caracterizările pozitive și cele negative), merită să citești mai departe.
Această secțiune analizează mai atent câteva acuzații lansate de aparatul de presă al statului chinez, sub coordonarea Ministerului Propagandei (vezi link-urile de mai jos). Sunt acuzații literalmente construite pentru a crea confuzie. Potrivit unui raport al Washington Post din august 2001, „propaganda” este una dintre cele trei componente ale unei formule menite să distrugă Falun Gong; celelalte două componente sunt tortura și spălarea creierului.
Totuși, ceea ce puțini oameni din Occident realizează este cât de activ a fost răspândită propaganda orchestrată de Partidul Comunist Chinez în afara Chinei și cum a fost menită să determine o percepție ostilă față de Falun Gong și să trezească suspiciuni. Obiectivul propagandei este acela de a submina orice posibil sprijin pentru grupul persecutat, iar Partidul s-a dovedit extrem de eficient în a injecta această propagandă în narațiunile media occidentale.
Să intrăm în detalii…
Un „cult malefic”?
Puncte esențiale
Cercetători și organizații pentru drepturile omului din Occident au concluzionat că Falun Gong nu este o sectă. Mai degrabă, ei au numit eticheta de „sectă” un instrument politic menit să alimenteze persecuția.
De-a lungul anilor 1990, înalți oficiali chinezi au lăudat Falun Gong pentru beneficiile sale asupra sănătății și stării de bine.
Pentru că a devenit atât de popular și pentru că era un grup independent, liderul suprem al Partidului Comunist Chinez a ordonat eliminarea Falun Gong.
Câteva luni după declanșarea persecuției, liderii chinezi au etichetat pentru prima dată Falun Gong drept „sectă” pentru a justifica campania și a descuraja criticile.
La începutul anilor 1990 și până la mijlocul anilor 1990, Falun Gong, practicanții săi și fondatorul Li Hongzhi s-au bucurat de un sprijin considerabil din partea guvernului și de o imagine pozitivă în presa de stat. Unele articole oficiale din acea perioadă lăudau beneficiile practicii asupra sănătății și îi prezentau pe practicanți primind „premii de cetățeni sănătoși”. Într-un eveniment de neconceput astăzi, în 1995, domnul Li a susținut o prelegere la ambasada Chinei din Paris, la invitația guvernului. —Freedom House, „Lupta pentru spiritul Chinei” (2017)
Falun Gong nu a fost „interzis de guvernul chinez ca sectă malefică” pe 22 iulie 1999, așa cum scriu în mod superficial multe ziare. Termenul nici măcar nu fusese folosit până în octombrie a acelui an.
Când această etichetă a fost pusă, nu a rezultat dintr-o analiză riguroasă, din investigații, din dezbateri teologice, nici din concluziile unor sociologi sau psihologi. Nici nu a reprezentat vreun consens guvernamental.
A fost mai degrabă o decizie politică, impusă de o persoană identificabilă: Jiang Zemin care era la acea vreme liderul Partidului Comunist Chinez. Potrivit unui raport al Washington Post din 9 noiembrie 1999, „Dl. Jiang a fost cel care a ordonat ca Falun Gong să fie etichetat drept ‘sectă’, cerând apoi adoptarea unei legi de interzicere a sectelor”.
Eticheta a apărut într-un moment în care campania anti Falun Gong, aflată la început, devenea un dezastru de imagine pentru Partidul condus de Jiang Zemin. Nu doar că Falun Gong rezista presiunii regimului, dar mijloacele violente folosite împotriva sa—precum tortura și demonstrațiile publice de brutalitate polițienească—întorceau opinia publică în favoarea practicanților. Populația chineză devenea tot mai empatică față de soarta lor, în ciuda intensificării propagandei Partidului. Între timp, criticile internaționale se amplificau.
Trebuia făcut ceva pentru ca această campanie să nu devină un eșec costisitor și rușinos. Legitimitatea conducerii lui Jiang era pusă, pe bună dreptate, sub semnul întrebării de către unii. El avea nevoie urgentă să stopeze valul de susținere față de acești oameni pașnici.
Grupul [Falun Gong] nu corespundea multor definiții comune ale unei secte: membrii săi se căsătoresc în afara grupului, au prieteni în afara lui, au locuri de muncă obișnuite, nu trăiesc izolați de societate, nu cred că sfârșitul lumii este iminent și nu donează sume considerabile organizației. Cel mai important, sinuciderea nu este acceptată, nici violența fizică... [Falun Gong] este în esență o disciplină apolitică, orientată spre sinele persoanei, având ca scop îmbunătăţirea spirituală și a stării de sănătate. —Ian Johnson, fost jurnalist la Wall Street Journal, laureat al Premiului Pulitzer pentru articolele sale despre Falun Gong
Astfel, etichetarea Falun Gong drept „sectă malefică” a fost pentru Jiang, asemenea persecuției în sine, un act de interes personal.
Potrivit Washington Post: „Represiunea a fost întreprinsă pentru a demonstra și consolida puterea conducerii chineze ... Surse din Partidul Comunist au afirmat că Comitetul Permanent al Biroului Politic nu a susținut unanim represiunea și că președintele Jiang Zemin a decis de unul singur că Falun Gong trebuie eliminat”.
Un oficial de Partid citat în același articol a remarcat că „această chestiune este, evident, foarte personală pentru Jiang”.
Care a fost scopul acestei etichete?
În primul rând, se urmărea diminuarea simpatiei publice față de practicanții Falun Gong aflați în dificultate, transformând empatia în suspiciune. În al doilea rând, atenția ar fi fost deturnată de la acțiunile ilegale ale statului condus de Partidul Comunist Chinez și îndreptată asupra victimei, punându-i la îndoială integritatea. În al treilea rând, scopul era acela de a se dezumaniza practicanții Falun Gong, pregătind terenul pentru încălcări și mai grave ale drepturilor lor; într-adevăr, tortura și violența au crescut semnificativ în anii următori. În al patrulea rând, se voia prezentarea fiecărui adept Falun Gong ca „victimă” a unui lider cu caracter sectar, victime pe care statul „binevoitor” să le poată apoi „salva” și „reabilita”.
Eticheta avea însă și o ambiție mai amplă, cu bătaie lungă, ce depășea granițele Chinei: trebuia să rezoneze cu Occidentul și să justifice crimele împotriva umanității.
Potrivit unui articol din Wall Street Journal din 14 februarie 2001, apărut în ediția asiatică, Partidul Comunist Chinez a „adoptat cu entuziasm limbajul și argumentele mișcării occidentale anti secte în propaganda sa împotriva Falun Dafa ... China s-a asociat cu această mișcare pentru a-și justifica represiunea”.
Întreaga chestiune a presupusei naturi sectare a Falun Gong a fost o diversiune de la bun început, exploatată abil de statul chinez pentru a diminua simpatia față de Falun Gong și eficiența activităților grupului în afara Chinei. —David Ownby, director al Centrului de Studii Est-Asiatice, Universitatea din Montreal
Un alt indiciu este chiar termenul englezesc folosit de Partidul Comunist Chinez (PCC), acela de „cult” [„cult”] sau „evil cult” [„cult malefic”]. Amnesty International a notat că termenul „xiejiao” s-ar traduce mai corect prin „organizație eretică” sau „religie eretică”. Potrivit cel puţin unei surse, eticheta a fost creată cu ajutorul unei companii de PR occidentale, tocmai pentru a exploata teama de „secte” în Occident, unde Falun Gong și practicile de qigong erau în mare parte necunoscute și puteau fi prezentate într-o lumină negativă.
De asemenea, cercetători occidentali ai fenomenului religios, precum David Ownby, au arătat că Falun Gong nu are caracteristicile sectelor: nu implică venerarea liderului, nu percepe taxe, nu izolează practicanții de societate, nu intervine în viața personală a acestora și nu promovează comportamente ilegale sau periculoase. Dimpotrivă, a fost recunoscut ca o nouă mișcare spirituală.
insert caption...
Jurnalistul de investigație Ethan Gutmann a cercetat și a relatat despre Falun Gong timp de peste două decenii. Domnul Gutmann își împărtășește perspectivele după ce a petrecut timp alături de un grup de practicanți Falun Gong din New Jersey.
În mod similar, o gamă largă de actori internaționali—inclusiv Raportori Speciali ai ONU, organizații proeminente pentru drepturile omului și guverne democratice—au caracterizat în repetate rânduri campania împotriva Falun Gong ca pe o persecuție religioasă nejustificată, și nu ca pe o politică legitimă de protecție socială.
De fapt, graba conducerii comuniste chineze de a eticheta un grup pașnic drept „sectă malefică” reflectă propria culpabilitate a Partidului.
Această ipoteză a fost consemnată și de revista Time în iunie 2001: „[Practicanții Falun Gong] nu sunt criminali; între timp, în cei 51 de ani de conducere a Chinei, Partidul Comunist a fost responsabil pentru moartea a zeci de milioane de cetățeni nevinovați, inclusiv propriii săi susținători. Poate că adevărata sectă malefică este chiar partidul lui Jiang”.
Intolerant?
Puncte esențiale
Partidul Comunist Chinez aplică etichete false asupra Falun Gong în scopul de a-l prezenta în opoziție cu valorile tolerante, specifice lumii occidentale. Însă aceste afirmații sunt ușor de demontat, deoarece:
Mulți practicanți Falun Gong se căsătoresc cu persoane de alte rase și au copii de rasă mixtă după ce încep practica.
În Falun Gong sunt bineveniți toți, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen, și nu promovează și nu tolerează ura ori discriminarea.
La fel ca multe religii ale lumii, Falun Gong promovează o etică sexuală conservatoare. Totuși, Falun Gong nu încearcă să impună aceste principii etice nimănui.
Învățăturile Falun Gong subliniază că toți oamenii au un suflet nemuritor, oamenii putându-se reîncarna în diferite rase de-a lungul mai multor vieți.
Știind că Occidentul democratic este un spațiu tolerant, pluralist și divers, autoritățile chineze au încercat să eticheteze Falun Gong ca fiind contrar acestor valori de bază. Cu alte cuvinte, l-au prezentat ca fiind „intolerant”. Câțiva jurnaliști au preluat această idee.
Această caracterizare este însă în mod evident înșelătoare și se bazează exclusiv pe interpretări superficiale, din exterior, ale doctrinei. În realitate, este contrazisă de viața de zi cu zi a celor care practică.
Să luăm în considerare prima dintre cele două probleme majore invocate de autoritățile chineze: presupusa intoleranță față de homosexualitate. (Nu putem să nu remarcăm ironia faptului că până de curând conducătorii comuniști ai Chinei au interzis homosexualitatea, etichetând-o ca o tulburare mintală.)
Concepţii homofobe?
În ceea ce privește etica sexuală, Falun Gong are viziuni tradiționale similare cu cele întâlnite în budism sau creștinism. În esență, practica urmărește să trateze ușor atașamentele și dorințele, inclusiv dorința sexuală, și stipulează că relațiile sexuale ar trebui să aibă loc doar în cadrul unei căsătorii monogame, heterosexuale.
Totuși, aceste convingeri nu sunt impuse altora, cu atât mai puțin celor care nu practică. În spiritul valorilor de compasiune și toleranță, Falun Gong subliniază că toți oamenii trebuie tratați cu bunătate, chiar dacă nu sunt împărtășite aceleași alegeri personale.
Mai mult, nimeni nu este exclus din practică. Din contră, oricine este binevenit, indiferent de orientarea sexuală. Practicanții Falun Gong respectă libertatea fiecăruia de a-și trăi propria viață și nu s-au opus niciodată comunității LGBTQ sau eforturilor acesteia de a-și apăra drepturile.
Împotriva căsătoriilor interrasiale?
O altă temă ridicată de jurnaliști, pe baza insinuărilor din presa de stat chineză, este căsătoria interrasială și copiii interrasiali. Într-o prelegere a Falun Gong există un pasaj scurt care afirmă că diferitele etnii—deși egale spiritual—au origini divine diferite, fiecare având propriile „ceruri” corespunzătoare rasei respective.
Trebuie subliniat însă că aceasta este o referință marginală în cosmologia Falun Gong, interpretată și extrapolată de unii dincolo de sensul rezonabil. Ea nu reprezintă învățăturile de bază ale practicii, care se concentrează pe principiile morale „Adevăr, Compasiune și Toleranță”, nu pe mituri de creație.
Chiar și așa, nu este ceva atât de neobișnuit pe cât doresc să facă să pară unii jurnaliști: cosmologiile tradiționale din Asia și din lumea occidentală au asociat frecvent anumite zeități cu comunități specifice, precum mitul roman al descendenței poporului lor din Enea, fiul zeiței Venus, sau Romulus și Remus, fiii zeului Marte, ori credința străveche chineză într-o serie de strămoși divini.
O parte semnificativă a practicanților Falun Gong din Occident fac parte din familii mixte sau sunt ei înșiși de rasă mixtă.
Mai mult, pasajul respectiv poate fi înțeles doar în lumina învățăturilor despre reîncarnare și transmigrația sufletului, care nu este legat de vreo rasă sau etnie anume (de exemplu, cineva se poate reîncarna într-o familie chineză într-o viață, iar în alta într-o familie albă, de culoare sau mixtă). Departe de a promova rasismul sau discriminarea, aceste învățături chiar le descurajează: Falun Gong subliniază divinitatea inerentă a fiecărei ființe umane și este, prin esența sa, incompatibil cu prejudecățile rasiale.
Mulți practicanți se căsătoresc cu persoane de altă rasă și au copii de rasă mixtă după ce încep practica. Dintre cei 14 membri ai echipei Centrului de Informare Falun Dafa din SUA, 4 fac parte din această categorie. Practicanții, indiferent de rasă sau origine, sunt tratați egal în comunitatea Falun Gong, interacționează liber, se căsătoresc și beneficiază de sprijin deplin din partea celorlalți.
Cele două forme de „intoleranță” cel mai des invocate se dovedesc, la o analiză atentă, exact opusul a ceea ce sugerează propaganda regimului chinez. Dacă e să concluzionăm, Falun Gong este o practică ce încurajează toleranța și respectul între oameni.
„Evitarea medicamentelor”?
Puncte esențiale
Învățăturile Falun Gong nu interzic și nici nu descurajează folosirea medicamentelor.
Învățăturile Falun Gong abordează aspecte legate de karma și legătura acesteia cu boala.
Popularitatea Falun Gong, mai ales în anii 1990 în China, s-a datorat în mare parte eficienței sale în îmbunătățirea sănătății și promovării unui stil de viață sănătos, lucru recunoscut public de numeroși oficiali chinezi.
Afirmația potrivit căreia „Falun Gong interzice folosirea medicamentelor” a fost unul dintre principalele puncte de propagandă ale PCC pentru a justifica represiunea, dar și pentru a submina unul dintre beneficiile de bază ale practicii—o bună sănătate.
Una dintre minciunile frecvent folosite de guvernul chinez, preluată și de unii jurnaliști occidentali, este aceea că practicanților Falun Gong le-ar fi interzis să ia medicamente, punându-și astfel viața în pericol.
Interzice Falun Gong luarea de medicamente?
Absolut deloc. În învățăturile Falun Gong nu apare o astfel de interdicție.
Textele explică relația dintre karma și boală, subliniind că starea naturală a unei persoane este una de sănătate, în armonie cu universul.
În ultimii 20 de ani, medicina modernă convențională a înregistrat progrese semnificative în înțelegerea legăturii dintre minte și corp, adică o minte sănătoasă duce la un corp sănătos. De asemenea, în țările occidentale se dezvoltă numeroase forme de medicină alternativă și tratamente holistice eficiente, inclusiv Qigong (Falun Gong fiind o formă de Qigong).
Falun Gong, la fel ca budismul, arată că suferința cauzată de boală poate contribui la eliminarea unor elemente negative din corp. Totuși, învățăturile afirmă clar că spitalele și medicamentele sunt eficiente și că oamenii ar trebui să meargă la spital atunci când consideră necesar. Alegerea de a consulta un medic sau de a lua medicamente ține strict de fiecare individ, la fel cum persoana în cauză poate opta între medicina tradițională chineză și medicina occidentală.
În practică, unii practicanţi recurg mai des la spitale și tratamente medicale, alții mai puțin sau deloc, deoarece nu simt nevoia. Nu există reguli stricte care să interzică acest lucru; există doar principii pe care fiecare le aplică în funcție de propria înțelegere. Esențial în Falun Gong este ca fiecare persoană să ia decizii pentru sine.
Sunt puse în pericol viețile practicanților, așa cum susține propaganda PCC? Nu există studii care să confirme această afirmație. Din contră, un sondaj din 1998 a arătat că 97,9% dintre cei 12.000 de practicanți chestionați și-au îmbunătățit sănătatea prin practică, aspect ce reiese din cercetări academice. Mulți practicanți menționează beneficiile asupra sănătății și exercițiile ca principal motiv pentru a practica. Inclusiv medici care practică Falun Gong au raportat vindecări în urma unor boli grave, precum cancerul. Există, de asemenea, lucrări medicale care documentează efectele benefice ale practicii.
Un articol din U.S. News & World Report din 14 februarie 1999 (cu cinci luni înainte de începutul persecuției) cita un oficial al Comisiei Naționale de Sport a Chinei care lăuda Falun Gong:
„Falun Gong și alte tipuri de qigong pot economisi 1.000 de yuani anual/persoană în cheltuieli medicale. Dacă 100 de milioane de oameni îl practică, înseamnă o economie de 100 de miliarde de yuani pe an la cheltuieli medicale”, declara oficialul implicat în procesul de evaluare la nivel național. Citând un memoriu intern, acesta a adăugat: „Premierul Zhu Rongji este foarte mulțumit de asta. Țara are nevoie de acești bani acum”.
Ca justificare pentru persecuție, propaganda comunistă chineză invocă frecvent cifra de 1.400 de practicanți Falun Gong care ar fi murit pentru că au refuzat tratamentul medical. Aceste cifre nu au fost niciodată verificate de vreo sursă independentă. De altfel, raportat la o populație de peste 70 de milioane de practicanți, 1.400 de decese în șapte ani (1992–1999) ar reprezenta o rată a mortalității extrem de scăzută, mai ales având în vedere că o mare parte dintre practicanți erau persoane de peste 50 de ani, multe dintre aceste persoane ajungând să practice Falun Gong tocmai din cauza unor boli grave care nu mai puteau fi tratate în spitale.
Mai mult, Falun Gong este practicat în peste 100 de țări, fără ca vreodată să fi existat rapoarte care să indice punerea în pericol a vieții practicanților. Adevărata sursă de pericol pentru practicanții din China o constituie tortura și persecuția de la care Partidul Comunist Chinez nu face rabat atunci când este vorba de Falun Gong.
Are Falun Gong caracter „secret”?
Puncte esențiale
Învățăturile Falun Gong, precum și zeci de mii de articole scrise de practicanți despre experiențele lor, sunt disponibile gratuit publicului online.
Toate locurile de practică Falun Gong din lume sunt organizate de voluntari, sunt deschise tuturor și sunt gratuite.
Falun Gong nu are un „sediu”. Practicanții Falun Gong au înființat un campus numit Dragon Springs, în nordul statului New York, care găzduiește mai multe temple în stilul dinastiei Tang, două școli de dans clasic chinezesc și sediul central al companiei Shen Yun Performing Arts.
Deoarece pe acest campus locuiesc și refugiați politici din China, precum și elevi, la intrările campusului sunt implementate măsuri standard de securitate.
De peste 20 de ani, agenți ai PCC au amenințat, hărțuit și agresat practicanți Falun Gong pe teritoriul SUA și nu numai. Prin urmare, măsurile de securitate de la Dragon Springs au și rolul de a preveni posibile amenințări din partea agenților PCC.
Agenții chinezi reprezintă o amenințare pentru practicanții din afara Chinei
Locurile de practică Falun Gong sunt deschise tuturor și funcționează exclusiv pe bază de voluntariat. Cu toate acestea, securitatea a fost dintotdeauna o preocupare constantă pentru comunitatea Falun Gong.
De ce?
Pentru că Partidul Comunist Chinez (PCC) persecută Falun Gong la nivel global, nu doar în China. Practicanți Falun Gong din SUA și din alte țări au fost hărțuiți, amenințați și chiar agresați de indivizi trimiși de regim, inclusiv de așa-ziși „diplomați” chinezi pe teritoriul american.
În 2004, Camera Reprezentanților a SUA a adoptat în unanimitate rezoluția H.Con.Res.304, cu 75 de cosponsori bipartizani, prin care condamna opresiunea PCC asupra Falun Gong atât în China, cât și în SUA. Rezoluția menționa mai multe incidente în care practicanți Falun Gong au fost agresați fizic de agenți ai PCC pe teritoriul american și au fost victime ale unor tactici abuzive precum spargeri de locuințe.
În 2006, revista Forbes relata că Peter Yuan Li, practicant Falun Gong și specialist în tehnologie, a fost atacat și bătut cu brutalitate de agenți ai PCC în casa sa din Duluth, Georgia. Singurele bunuri furate în timpul agresiunii au fost computerele și echipamentele sale electronice.
În 2008, Peng Keyu, consulul general al Chinei la New York, a fost înregistrat afirmând că a incitat în secret la proteste împotriva practicanților Falun Gong, inclusiv la o agresiune violentă săvârșită de grupuri pro-PCC în Flushing, New York, pe 20 mai, care s-a soldat cu 16 arestări.
Fotogalerie
Agenții chinezi reprezintă o amenințare și în afara Chinei:
Argentina
Peter Yuan Li, Atlanta (2006) După ce Forbes a publicat știrea despre succesul practicanților în a sparge blocada de internet din China, trei agresori au pătruns în locuința lui Li Yuan, unul dintre principalii tehnicieni. I-au acoperit ochii cu bandă adezivă, l-au bătut și i-au furat computerele. În urma atacului, a fost necesar să îi fie aplicate cincisprezece copci la nivelul capului.
David Liang, Africa de Sud (2004) David Liang, un practicant australian, a fost atacat în Africa de Sud în timp ce încerca să desfășoare un apel pașnic în timpul vizitei lui Bo Xilai din 2004. În timp ce conducea mașina pe o autostradă, a fost împușcat din spate cu puști AK-47, gloanțele lovind anvelopele mașinii și picioarele lui Liang.
Documentarul „După împușcături” Un film documentar care analizează circumstanțele care au dus la atac și recuperarea rapidă și miraculoasă a lui David Liang. Poate fi urmărit pe Faluninfo TV.
New York, Flushing (2008) Edmond Erh, localnic din Flushing, a fost agresat de mai mulţi susţinători ai PCC în timp ce ajuta la activitățile unui stand pentru renunțarea la Partidul Comunist Chinez. (10 iulie 2008)
John Liu, consilier în New York și consulul general chinez, Peng Keyu Consilierul din New York, John Liu (stânga), se afla la fața locului când grupuri numeroase de chinezi pro-PCC au agresat practicanți Falun Gong în Flushing. Consulul general chinez Peng Keyu (dreapta) a recunoscut, într-o convorbire telefonică cu un investigator WOIPFG, că Consulatul Chinez a fost implicat în abuzurile motivate de ură exercitate împotriva practicanților Falun Gong din Flushing, New York.
Membru pro-PCC arestat în Flushing, New York (2008) Un membru pro-PCC a fost arestat de poliție după ce a agresat un practicant Falun Gong în Flushing, New York, pe 30 mai 2008.
Slovacia, Bratislava (2009) Agenți pro-PCC au împins-o pe doamna Su, o practicantă Falun Gong, pe scară, mai mult de 20 de trepte. După ce s-a lovit cu capul de pământ, a fost rănită și a sângerat. Reporteri din mass-media slovacă au intervievat practicanții după atacul violent.
Hong Kong (2019) Liao Qiulan a fost atacată de doi bărbați înarmați cu un fel de bastoane, în timp ce un alt bărbat filma bătaia. Cei doi atacatori au sărit apoi într-un vehicul alb care a demarat în viteză. Incidentul a avut loc în ziua în care Falun Gong organiza marșul anual pentru a expune persecuția continuă a practicanților din China.
San Francisco, Chinatown (2012) Pe 10 iunie 2012, practicanții Falun Gong, Wang Dafang și Derek Wang, au fost atacați de un grup de indivizi pro PCC în Chinatown, San Francisco. Derek Wang a fost agresat de o persoană pe nume Wu Yongyao.
Qi Zhongping, pe 16 februarie 2023, hărțuind practicanți Falun Gong în Flushing, New York (stânga) și pe 18 februarie 2023, în timpul arestării sale (dreapta)
Atacuri cibernetice ale armatei PCC (2011) Un program difuzat pe CCTV în iulie 2011 a prezentat atacurile cibernetice ale Armatei Populare de Eliberare asupra site-urilor web legate de Falun Gong, precum FalunDafa.org, Minghui.org și altele.
Arestarea președintelui Organizației Unificate a Asociațiilor Chineze din Diaspora (2003) Domnul Guan Jun Liang, lider pro-comunist și președinte al Organizației Unificate a Asociațiilor Chineze din Diaspora, a fost arestat de poliția din New York pentru rolul său de lider într-un atac colectiv împotriva practicanților Falun Gong în apropierea unui restaurant local.
Practicanții Falun Gong au fost agresați în repetate rânduri de grupuri pro PCC în timp ce protestau pașnic în fața consulatelor chineze din San Francisco, Chicago și New York.
Din 2024 încoace, au fost raportate peste 140 de cazuri de amenințări violente la adresa practicanților Falun Gong, a copiilor acestora, la adresa Shen Yun Performing Arts și a campusului Dragon Springs. Aceste amenințări includ adesea descrieri explicite de atentate cu bombă, atacuri armate, violuri, incendieri și accidente provocate intenționat.
Problema este amplificată de faptul că mulți practicanți Falun Gong stabiliți în SUA sau în alte țări au încă familii în China. Dacă identitatea lor este descoperită de PCC, rudele lor din China ajung adesea să fie expuse la hărțuire, amenințări sau chiar arestări.
Securitate de bun-simț, nu „secrete”
Practicanții Falun Gong au înființat campusul Dragon Springs în statul New York. Acesta include mai multe temple în stilul dinastiei Tang, două școli de dans clasic chinezesc și sediul Shen Yun Performing Arts.
La intrările campusului există puncte de control.
Practicanții și artiștii din cadrul Dragon Springs au primit amenințări credibile la adresa vieții lor din partea agenților PCC. În plus, mulți dintre ei au familii în China, ceea ce îi expune pe cei dragi la represalii dacă identitatea lor este descoperită. Este bine cunoscut faptul că poliția chineză hărțuiește sau chiar încarcerează rudele celor care aflați fiind în afara țării, denunță abuzurile regimului comunist.
De ce ar invita proprietarii campusului agenți ai PCC sau curioși neautorizați să pătrundă în intimitatea celor care locuiesc și studiază acolo? Având în vedere că în campus trăiesc tineri și refugiați din China, aceste măsuri de securitate sunt de bun-simț și nicidecum un indiciu de „secretomanie”.
De fapt, măsurile de securitate de la Dragon Springs sunt aproape identice cu cele întâlnite la intrările în școli private, universități sau campusuri corporative din întreaga lume. Aceste puncte de control funcționează conform standardelor obișnuite: persoanele cu programări sau motive legitime de vizită, precum și traficul zilnic de colete, corespondență și livrări comerciale, trec în mod normal pe la porțile de securitate.
Prin urmare, nu există nicio bază reală pentru a descrie securitatea de la Dragon Springs ca fiind determinată de „secrete”—decât dacă scopul este acela de a induce suspiciuni nefondate asupra Falun Gong.
„Controversat”?
În China, Falun Gong nu era deloc „controversat” și cu atât mai puțin etichetat drept „eretic” înainte de începerea persecuției din 1999.
Între anii 1992–1999, Falun Gong era la fel de comun precum SUV-urile în America: peste 70 de milioane de persoane adoptaseră practica, potrivit unui articol publicat pe 27 aprilie 1999 în New York Times. A fost cea mai populară practică de cultivare a sănătății și spiritului din istoria Chinei. În aproape orice parc se puteau vedea zeci sau chiar sute de oameni făcând exercițiile Falun Gong în fiecare dimineață. Printre practicanți se numărau oameni de știință de elită, ofițeri ai Armatei de Eliberare a Poporului, oficiali de stat și academicieni.
De ce atrăgea Falun Gong atâția oameni? În primul rând, promova sănătatea, atât cea fizică, cât și psihologică și morală. Inspira optimism și îi învăța pe oameni virtuțile tradiționale. Era deschis tuturor și era gratuit, ceea ce îl făcea accesibil și incluziv. În plus, era complet transparent: practica se desfășura în parcuri publice, învățăturile fiind accesibile tuturor.
Datorită acestor aspecte, Falun Gong a primit laude chiar din partea unor instituții oficiale, inclusiv Ministerul Securității Publice și Comisia Națională pentru Sport. Unii oficiali îl vedeau ca pe o soluție pentru problemele tot mai mari ale sistemului de sănătate într-o nație aflată în proces de îmbătrânire.
Când Partidul Comunist Chinez a interzis practica în 1999, s-a confruntat cu o criză de legitimitate fără precedent, atât pe plan intern, cât și internațional, având în vedere popularitatea Falun Gong și lipsa oricărei ilegalități dovedite. De fapt, de trei ori, Biroul de Securitate Publică a investigat grupul și de fiecare dată a constatat că nu există activități ilegale.
Soluția Partidului? Demonizarea Falun Gong prin campanii masive de denigrare în presa de stat și prin inițiative sofisticate de propagandă în afara Chinei. Aceasta a avut și un scop secundar: să distragă atenția publicului de la problemele sociale reale și presante, precum și de la corupția oficialilor, care, potrivit unor estimări, amenințau stabilitatea națiunii.
Confuz în urma afirmațiilor repetate atât de des de organele Partidului că Falun Gong este distructiv, josnic și periculos? Trei lucruri sunt de reținut:
În primul rând, majoritatea afirmațiilor denigratoare la adresa Falun Gong au fost formulate de statul-partid abia după ce s-a decis persecutarea grupului.
În al doilea rând, jurnaliștii independenți care au încercat să investigheze aceste afirmații au fost hărțuiți, amenințați sau chiar arestați, iar în rarele cazuri în care au reușit să obțină interviuri, s-a dovedit că acuzațiile regimului erau false sau chiar fabricate.
În al treilea rând, de ce aceleași acuzații nu sunt formulate în niciuna dintre cele peste 100 de țări necomuniste unde Falun Gong este practicat liber? În Taiwan, o ţară democrată, sute de mii de oameni practică Falun Gong zilnic, iar practica se bucură doar de aprecieri și recunoaștere.
Problema reală? Adevărata problemă o constituie abuzurile grave ale drepturilor omului comise de autoritățile comuniste chineze împotriva unor cetățeni apolitici, pașnici și care respectă legea.
Autoritățile de la Beijing doresc ca lumea să se întrebe cine sunt acești oameni, și nu ce pățesc acești oameni.
„Implicare politică” în China?
Puncte cheie
Falun Gong nu caută puterea politică, niciodată nu a făcut-o și nici nu o va face.
Toate activitățile pentru drepturile omului întreprinse de practicanții Falun Gong sunt determinate de persecuția la care sunt supuși, având ca scop oprirea acesteia, nu urmărirea unor ambiții politice.
Tuidang este o mișcare spirituală, nu una politică în sine.
Autoritățile chineze afirmă adesea că Falun Gong „s-a politizat”, idee care a pătruns chiar și în unele relatări internaționale. Subînțelesul este că Falun Gong și-ar fi „trădat” convingerile, intrând în arena politică în China.
Realitatea este că, fiind o disciplină spirituală care urmărește împlinirea interioară, Falun Gong ca practică nu are aspirații politice. Învățăturile sale îi îndeamnă pe practicanți să renunțe la atașamentele lumești, la preocuparea pentru faimă, reputație sau câștig, inclusiv pentru puterea politică.
„[Falun Gong] este, în esență, o disciplină apolitică, orientată spre interior, care urmărește îmbunătățirea spirituală și a sănătății.”
Ceea ce practicanții Falun Gong au încercat să facă este să documenteze și să dezvăluie lumii crimele împotriva umanității la care sunt supuși practicanții din China. Acest lucru nu este un act politic.
În primii ani ai persecuției, practicanții au atribuit vinovăția în special unor lideri, precum Jiang Zemin, și nu Partidului Comunist Chinez (PCC) în ansamblu. Treptat, însă, a devenit clar că, din cauza controlului PCC asupra educației și mass-mediei, mulți cetățeni chinezi nu puteau crede că abuzurile inimaginabile împotriva practicanților Falun Gong se întâmplă cu adevărat. Astfel, pentru a ajuta oamenii să înțeleagă ce se întâmplă și faptele persecuției, practicanții au considerat necesar să dezvăluie mai întâi mecanismele de manipulare ale PCC. Din această nevoie a rezultat publicarea cărții Nouă Comentarii despre Partidul Comunist, cea mai detaliată expunere critică a PCC apărută vreodată, și mișcarea Tuidang (renunțarea la calitatea de membru al Partidului Comunist și al organizațiilor sale afiliate).
Deși cele Nouă Comentarii critică dur Partidul Comunist, ele nu prescriu un alt sistem politic. Mișcarea Tuidang nu pledează pentru răsturnarea PCC sau pentru o lovitură de stat, nu propune reforme instituționale specifice. În schimb, accentul este pus pe respingerea culturii violenței și minciunii propagate de PCC și pe renașterea virtuții, pentru un viitor mai drept și mai uman în China. Din această perspectivă, Tuidang este mai mult o renaștere spirituală și etică decât o revoluție politică.
Toate aceste eforturi au un scop clar: să-i ajute pe cetățenii chinezi să vadă prin propaganda PCC și să nu devină complici la persecuția unor oameni nevinovați. Obiectivul final este oprirea persecuției, nu obținerea puterii politice.
Ce este simbolul Falun?
Puncte cheie
Emblema Falun Dafa se numește „Falun”, un termen chinezesc tradus aproximativ ca „Roata Legii”.
Svastica, așa cum este cunoscută în limba engleză, este frecvent întâlnită în budismul asiatic și are rădăcini antice.
Svastica are o istorie îndelungată în multe culturi ca simbol al norocului și prosperității.
Svastica neagră asociată cu Germania nazistă a fost preluată de la culturi antice, iar semnificația sa a fost distorsionată.
Conform unui articol original Minghui.org
Emblema Falun Dafa se numește „Falun”, un termen chinezesc care se traduce aproximativ prin „Roata Legii”. Aceasta este alcătuită din două elemente principale: simboluri yin-yang, de natură taoistă, și svastici, de origine budistă. Svastica, așa cum este cunoscută în limba engleză, este frecvent întâlnită în budismul asiatic.
Svastica prezentă în Falun este simbolul lui Buddha.
Un simbol antic și universal
Svastica este un simbol antic al norocului și prosperității, recunoscut și folosit de-a lungul secolelor în diverse culturi din întreaga lume. Astăzi, însă, mulți oameni asociază svastica cu ororile Holocaustului, ca urmare a utilizării sale de către Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Această uzurpare a simbolului a distorsionat semnificația sa inițială pentru milioane de oameni. Din acest motiv, mulți sunt surprinși să întâlnească svastica ca parte a Falun-ului, simbolul Falun Dafa.
Având rădăcini străvechi, svastica a fost timp îndelungat un simbol puternic și pozitiv în numeroase culturi de pe întreaga planetă. În culturile orientale, svastica este un simbol al lui Buddha. În China, svastica întruchipează și conceptele de eternitate, infinit și univers. Cuvântul chinezesc pentru acest simbol este „wan”, iar în sanscrită este cunoscut sub numele de „srivatsa”.
Folosirea simbolului „srivatsa” în cultura antică greacă: în arhitectură, ceramică, fresce și altele
Utilizarea svasticii în arhitectura și ceramica antică romană, greacă, asiatică și în alte culturi
Svastica pe statuile de Buddha
Svastica a fost un simbol al norocului și în Vest, înainte de Al Doilea Război Mondial
Majoritatea oamenilor au uitat conotația pozitivă pe care o avea svastica chiar și în America de Nord. Cărți poștale precum cea de mai jos amintesc de zilele de dinainte ca Hitler și Holocaustul să ofere acestui simbol atemporal al norocului o semnificație complet diferită pentru majoritatea oamenilor din lumea occidentală.
Carte poștală din 1907, de E. Phillips, editor de cărți poștale din SUA
Marcajele autostrăzilor de stat din Arizona purtau pe ele svastica înainte de Al Doilea Război Mondial
De asemenea, svastica este foarte respectată în numeroase culturi indigene, inclusiv în cele ale popoarelor Navajo și Hopi din Arizona.
Surse suplimentare despre svastica: Thoughtco.com: The History of Swastika Wikipedia: Swastika Britannica: Swastika HinduAmerican.org: Ten things you need to know about the swastika
Scurt istoric
Falun Gong este o practică spirituală cu rădăcini adânci în cultura și credințele tradiţionale chineze, ce pune accent pe autodisciplina minții în conformitate cu principiile Adevăr (眞), Compasiune (善), Toleranţă (忍), pe care le consideră calitățile fundamentale ale universului și care ghidează viața de zi cu zi a practicanților săi. Respectarea valorilor morale amintite, împreună cu cinci seturi de exerciţii fizice line și lente de qigong, ajută la îmbunătăţirea sănătăţii şi atingerea liniştii interioare.
Privită ca o reîntoarcere la tradiţie, în doar câţiva ani Falun Dafa a ajuns să fie extrem de populară în China în anii 1990. În prezent, ea este practicată și apreciată în peste 110 ţări din întreaga lume, inclusiv România. Este transmisă gratuit de către voluntari și a dus la îmbunătățirea semnificativă a sănătății și moralității a peste 100 de milioane de oameni din toate colțurile globului.
Cu toate acestea, în țara de origine, China, practicanții Falun Gong sunt supuși în prezent unei persecuții brutale lansate în mod oficial de către Partidul Comunist Chinez (PCC / Partidul) la data de 20 iulie 1999.
De la această dată, între 500.000 și un milion de practicanți Falun Gong au fost arestați și trimiși în lagăre de muncă forțată, fără nicio formă de apărare legală. Zeci de mii au fost aruncați în închisori și instituții psihiatrice. Au fost raportate peste 100.000 de cazuri de abuz și tortură în custodia poliției. 4135 de morți cauzate prin tortură sunt documentate (numărul de morți actual este estimat a fi cu mult mai mare). Conform dezvăluirilor din 2006 încoace, practicanții Falun Gong sunt omorâți în China prin extragerea forțată a organelor vitale.
----------------
Pentru a fi la curent și alături de noi în demascarea și oprirea persecuției din China, dați LIKE la pagina noastră de Facebook mai jos. Apreciem!
