Virusul Partidului Comunist Chinez: Un apel la reconsiderarea obligațiilor noastre morale

Cu peste 200 de țări și teritorii care se confruntă cu pandemia provocată de coronavirus, mulți oficiali guvernamentali și oameni în general caută un leac, o cale de ieșire din această criză. Unii au început să reflecteze asupra problemelor fundamentale ale societății și ale noastre.

„Bolile epidemice nu sunt evenimente întâmplătoare care afectează societățile fără un avertisment”, scria Frank Snowden, profesor emerit de istorie și istoria medicinii la Yale, în cartea sa Epidemiile și Societatea: De la Mortea Neagră până în prezent, publicată în octombrie 2019, cu câteva săptămâni înainte de apariția coronavirusului în Wuhan, China.

Epidemiile sunt o categorie de boli care par să ne pună în fața oglinzii pentru a putea vedea cine suntem cu adevărat. Ele reflectă și relația noastră cu mediul - mediul construit pe care îl creăm noi și mediul natural care reacționează. Ele arată relațiile morale pe care le avem unii cu alții ca oameni, și lucrul acesta poate fi văzut în zilele noastre.

- Frank Snowden într-un interviu acordat The New Yorker, 3 martie 2020

În lumina celor de mai sus, dorim să înțelegem ce s-a întâmplat în timpul pandemiei de coronavirus, ce se poate învăța din istorie și ce ar trebui să facem pentru a găsi o soluție.

Virusul Partidului Comunist Chinez

Începând din decembrie 2019, Partidul Comunist Chinez (PCC) nu a ratat nicio ocazie de a acoperi focarul inițial, minimalizându-i gravitatea, raportând un număr de cazuri mult mai mic decât în realitate și învinovățindu-i pe ceilalți pentru a evita propria-i responsabilitate. „Dovezile privind acoperirea deliberată de către China a focarului de coronavirus din Wuhan este o documentată public”, raporta The Atlantic pe 19 martie 2020.

Înrăutățind lucrurile, regimul chinez a cenzurat și a arestat medicii și pe cei care, plini de curaj, au încercat să tragă un semnal de alarmă și să-și avertizeze concetățenii, după ce au înțeles pericolul iminent.

Deoarece Partidul Comunist Chinez este răspunzător de pandemia cu care se confruntă întreaga lume, ziarul Epoch Times, New York, a numit boala „virusul PCC” în editorialul său din 18 martie - „Virusul care a cauzat pandemia trebuie să primească un nume adecvat”, articol tradus și publicat și de Epoch Times România.

Josh Rogin de la Washington Post a fost și el de acord. În articolul său din 19 martie, a numit, la rândul său, coronavirusul ”virusul PCC”, adăugând că acest nume este „mai exact și îi jigneste doar pe cei care merită acest lucru”.

Cu toții trebuie să fim consecvenți în a blama Partidul Comunist Chinez pentru acțiunile sale. PCC a ascuns timp de săptămâni focarul prin reducerea la tăcere a medicilor, închiderea jurnaliștilor și prevenirea cercetărilor - mai ales prin închiderea laboratorului din Shanghai care a lansat public prima secvență de genom al coronavirusului.

- Josh Rogin, Washington Post

Cei mai apropiați de PCC au fost cei mai afectați

Oficialii guvernamentali, oamenii de știință și profesioniștii din medicină au examinat ruta transmiterii virusului, în speranța că vor afla mai multe despre această boală. „Fiecare societate își produce propriile vulnerabilități specifice”, scrie Snowden în cartea sa.

În afara Chinei – pentru că despre China nu putem vorbi deoarece datele reale sunt mușamalizate de Partid – până la data de 2 aprilie, Italia era pe locul unu în lume cu cele mai multe decese (14.681 în total și 243 la un milion de oameni), urmată de Spania, care a raportat 10.935 de decese (234 la un milion de oameni). Statele Unite au raportat cele mai multe cazuri de infecție (266.558) și 6.803 decese (21 la un milion de oameni).

Deci, ce au aceste țări în comun? Toate împărtășesc legături strânse cu PCC.

Italia

Mulți analiști au fost alertați de ambiția Chinei de a deveni o putere mondială și au bănuit că proiectul One Belt and One Road - O centură, un drum (OBOR cunoscut și ca Belt and Road Initiative - Inițiativa centură și drum sau BRI) ar putea fi un cal troian pentru dezvoltarea în regiune și extinderea militară a Chinei.

Cu toate acestea, ignorând avertismentele din partea UE și a Statelor Unite, Italia a devenit prima și singura țară G7 care s-a înscris în program în martie 2019, deschizând „o mulțime de sectoare investițiilor chineze, de la infrastructură la transporturi, inclusiv permițând companiilor deținute de statul chinez să aibă un rol important în patru porturi italiene principale. Acordul a dat Chinei comuniste un punct de sprijin în inima Europei”, a raportat The Federalist într-un articol din 17 martie.

După ce au fost semnate în total 29 de tranzacții între cele două țări, vicepremierul italian a declarat pentru CNBC: „Nu există niciun motiv de îngrijorare”.

Primul caz de infecție cu coronavirus din Italia a fost raportat în regiunea Lombardiei pe 21 februarie, cu două zile înainte ca orașul Wuhan să fie închis în China. Această zonă, care a atras investiții mari din partea Chinei, este acum cea mai afectată regiune din Italia.

Spania

La rândul ei, Spania este membru fondator al Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură și a participat la reuniunile proiectului O centură, un drum, încurajând totodată investiții chineze și mai mari. „În 2009, premierul chinez de atunci, Wen Jiabao, a numit Spania cel mai bun prieten al Chinei din Europa. Spania a fost prima țară a UE al cărei ministru de Externe a vizitat Beijingul după protestele din Piața Tiananmen din 1989 și a încercat ulterior să ridice embargoul asupra armelor impus de UE asupra Chinei”, se arată într-un articol al Centrului de Studii Strategice și Internaționale din octombrie 2019 intitulat Spania și China: o abordare europeană a unei relații asimetrice.

În domeniul științific și tehnologic, Telefónica, unul dintre cei mai mari operatori de telefonie și furnizori de rețele mobile din lume, a investit masiv în echipamentele 5G ale Huawei. Mai mult decât atât, cu ajutorul Spaniei ca mijlocitor, China a extins cu succes proiectul O centură, un drum în America Latină (în special în Venezuela) și „clasând-o înaintea Uniunii Europeene ca al doilea cel mai mare partener comercial din regiune (după Statele Unite)“.

„În ceea ce privește drepturile omului în China, Spania a fost atentă nici să renunțe la ele, dar nici să le apere”, a adăugat articolul mai sus citat.

Statele Unite

De departe, Statele Unite au cel mai mare număr de infecții, dar decese relativ mici (21 la milionul de populație).

S.U.A., prin intermediul administrației Clinton și la presiunea marilor companii, a sprijinit masiv în anul 2001 intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului, la acel moment prevalând ideea că introducerea regimului comunist în organizaţia ţărilor care fac comerţ după anumite reguli va face ca, odată cu trecerea timpului, China comunistă să renunţe la practicile sale despotice şi la controlul strict asupra economiei.

Relația S.U.A.-China continuă să evolueze și în prezent. Potrivit reprezentantului american al Comerțului, Robert Lighthizer: „faptul că i s-a permis Chinei să intre în Organizația Mondială a Comerțului în 2001 a fost o greșeală majoră care a costat milioane de locuri de muncă din S.U.A. și trilioane de dolari în deficit comercial acumulat”.

S.U.A. ocolește acum regulile Organizației Mondiale a Comerțului și amenință Beijingul cu tarife de până la „500 de miliarde de dolari din mărfuri importate”, a relatat un articol din iulie 2018 al Wall Street Journal intitulat Când lumea a deschis porțile Chinei.

Contrar a ceea ce sperau avocații Organizației Mondiale a Comerțului, Beijingul [...] a blocat organizarea politică prin amenințarea și uneori închiderea celor care au postat comentarii critice. Mai recent, a transformat Internetul într-un instrument al statului, folosindu-l pentru identificarea și urmărirea dizidenților. Este Orwellian, spune Jerome Cohen, profesor de drept la Universitatea din New York, specializat pe China.

- Wall Street Journal, „Când lumea a deschis porțile Chinei”, 27 iulie 2018

O mai mare creștere economică a condus la un control politic mai mare.

- Mark Wu, profesor la Harvard, Facultatea de Drept

Doamna Fang Fang și situația COVID-19 în luna februarie în China.

Situația în China

Fang Fang, scriitoare și blogger în Wuhan, și-a înregistrat experiențele în jurnalele pe care ulterior le-a postat online.

9 februarie: „Se pare că moartea se apropie tot mai mult de noi zi de zi. Vărul vecinului meu a murit, fratele prietenului meu a murit, părinții și soția altui prieten au murit urmați de el. Oamenii au plâns atât de mult încât le-au secat lacrimile...

Pe cei infectați, cel mai mult nu îi chinuie moartea, ci disperarea. Acei oameni au cerut ajutor, dar nu l-au primit; au contactat medici și au cerut medicamente, dar nu au primit nimic. Durerea și disperarea oamenilor înainte să moară sunt mai greu de suportat decât orice abis.”

15 februarie: Fang a consemnat în jurnal că unul dintre colegii ei de liceu murise din cauza bolii. Deși mulți alți colegi aveau de obicei vorbe de laudă la adresa PCC, de data aceasta ei știau că moartea colegului lor a fost cauzată de mușamalizarea și dezinformarea guvernului: „Ei [oficialii] au spus din nou și din nou: 'nu există transmisie de la om la om', boala 'poate fi prevenită și este controlabilă'. Acești mincinoși trebuie să fie trași la răspundere!” a afirmat unul dintre colegii de clasă al lui Fang.

26 februarie: „Wuhan este un dezastru acum. Dezastru nu înseamnă că trebuie să porți o mască sau să stai acasă; (...) dezastru înseamnă că acum numărul certificatelor de deces eliberate în decurs de câteva zile este cam același cu cel al certificatelor eliberate în câteva luni în trecut; dezastru înseamnă că mașina funerară care obișnuia să transporte un singur corp într-un sicriu, este plină acum cu saci peste saci de cadavre; dezastru înseamnă că o familie întreagă moare în câteva zile sau în două săptămâni.”

Postările lui Fang au fost repede șterse de pe rețelele de socializare, cum ar fi WeChat sau Weibo, a raportat Quartz în articolul O autoare de jurnal care a relatat viața în Wuhan în timpul închiderii orașului și-a scris ultima intrare.

Natura inerentă a comunismului

După ce Li Wenliang, unul dintre cei opt medici din Wuhan pedepsiți la 1 ianuarie pentru că a tras semnalul de alarmă cu privire la epidemie, a murit pe 7 februarie, oficialii au promis că vor iniția o anchetă pentru a dezamorsa furia publicului.

O lună mai târziu, doi polițiști locali au fost disciplinați, unul primind o penalizare și celălalt un avertisment. „Cum puteți să îi lăsați pe acești polițiști de la cel mai de jos nivel să ducă vina?” a comentat cineva într-o postare de pe Weibo. „Ei doar executau ordine.”

O astfel de tactică a țapului ispășitor este adesea folosită de Partidul Comunist Chinez. După fiecare campanie majoră sau dezastru cauzat de om, Partidul scoate în față anumite persoane și le pedepsește. Întrucât Partidul este „nevinovat” și „capabil să rezolve problemele”, oamenii își uită durerea și așteaptă următoarea tragedie.

„Ca orice entitate cu o mare dezvoltare istorică, eșecurile comunismului nu pot fi reduse la o singură cauză. Dar, în mare, acestea erau într-adevăr inerente”, susține David Satter, jurnalist și autor american.

Dacă la această listă adăugăm decesele cauzate de regimurile comuniste pe care Uniunea Sovietică le-a creat și susținut - incluzând cele din Europa de Est, China, Cuba, Coreea de Nord, Vietnam și Cambodgia - numărul total de victime se apropie de 100 de milioane. Astfel, comunismul devine cea mai mare catastrofă din istoria omenirii.

- Wall Street Journal, 2017, autor: David Satter, articol: ”100 de ani de comunism și 100 de milioane de morți”

Printre dezastrele cauzate de comunismul chinez se află Marele Salt Înainte de la sfârșitul anilor 1950, în timpul căruia 45 de milioane de oameni au murit de foame. În loc să selecteze anumite persoane ca țapi ispășitori, așa cum făcuse în campaniile sale anterioare, PCC a șters pur și simplu totul cu buretele, afirmând că decesele au fost rezultatul unui dezastru natural.

Pentru a deveni membru al PCC, toată lumea trebuie să jure devotament Partidului. Prin jurământ, viitorul membru de partid se angajează să „respecte cu strictețe disciplina Partidului, să păstreze secretele Partidului, să fie loial Partidului... să lupte pentru comunism întreaga sa viață... și să nu trădeze niciodată Partidul”. Această ideologie impregnează sistemul de învățământ, mass-media și aproape toate celelalte aspecte ale societății chineze.
Având în vedere spălarea continuă pe creier la care este supusă populația chineză, mașina comunistă nu a avut nicio problemă să scornească nenumăratele minciuni pe care le-am auzit în ultimele luni.

Ilustratie de Rebel Pepper reprezentând un doctor ce deplânge victimele cauzate de așa zisul ”virus Wuhan”.

 E nevoie să protejăm umanitatea

În timpul acestei pandemii, multe persoane, inclusiv oficiali guvernamentali, au acordat atenție pandemiilor din trecut, sperând să găsească indicii pentru o soluție la actuala criză. Spre exemplu, care a fost cea mai grea pandemie din secolul trecut?

Mulți cred că a fost gripa spaniolă în 1918, care a provocat aproximativ 50 de milioane de decese. Totuși, campaniile și mișcările politice ale PCC din ultimele decenii au dus la moartea mai multor milioane de chinezi decât decesele provocate de această pandemie.

Istoria a demonstrat că în natura fundamentală a comunismului stă disprețul față de viața umană și dorința interminabilă de a ucide.

Potrivit unui raport din septembrie 2015 al Consiliului de Securitate Națională al Facultății de Drept de la Harvard, Leonid Brejnev, liderul Uniunii Sovietice între 1964 și 1982, credea că „politicile chineze nu se vor schimba, nici chiar după moartea lui Mao; el era sigur că întreaga conducere chineză era instinctiv agresivă”.

Succesorul lui Mao, Deng Xiaoping, a urmat cu fervoare sfaturile lui Nixon de a deschide economia Chinei. În același timp, el „nu a uitat niciodată învățătura lui Mao potrivit căreia: puterea politică crește din țeava unei arme”- atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. El a „dat o lecție” Vietnamului în 1978 și studenților chinezi din Tiananmen în 1989.

După ce Jiang Zemin și-a asigurat drumul către vârf în timpul masacrului din Piața Tiananmen din 1989, a strâns și mai mult controlul asupra ideologiei. Un exemplu este persecuția împotriva Falun Gong, un sistem de meditație bazat pe principiile Adevăr – Compasiune – Toleranță. Începând cu iulie 1999, zeci de milioane de practicanți au fost persecutați pentru credința lor. Și mai mulți au fost arestați, încarcerați și torturați, la acestea adăugându-se adesea munca forțată și abuzul mental.

La fel ca în situația actuală în care proporțiile pandemiei în China sunt mușamalizate, amploarea persecuției împotriva Falun Gong nu poate fi cuprinsă din cauza cenzurii și dezinformării conduse de PCC. Chiar și așa, începând cu anul 2006, din ce în ce mai multe dovezi au confirmat existența recoltării de organe la scară largă de la practicanții din China.Cruzimea acestui fenomen a fost atât de șocantă, încât anchetatorii s-au referit la el ca fiind: „o nouă formă de rău care nu a mai fost văzută pe această planetă”.

La 17 iunie 2019, un tribunal independent (Tribunalul China) constituit la Londra pentru a conduce cercetări cu privire la recoltarea forțată de organe de la prizonierii de conștiință din China, și-a anunțat constatările. Grupul a concluzionat că PCC recoltează organe de la practicanți Falun Gong în China de mai mulți ani și că aceste recoltări forțate de organe continuă nestingherit și în prezent.

E timpul să reflectăm

Incidentul legat de coronavirus a arătat lumii cum PCC a mințit cu privire la focarul inițial și a continuat să mintă după ce epidemia s-a agravat și a ajuns o pandemie punând în primejdie întreaga omenire. Vom putea oare împiedica acest lucru să se întâmple din nou?

Credem că este necesară o abordare holistică deoarece PCC a pătruns în aproape toate colțurile societății noastre și reprezintă acum o amenințare imediată pentru propria noastră supraviețuire.

Pentru cei care umăresc situația din China, pentru grupurile persecutate de regimul de la Beijing, influența și primejdia PCC sunt binecunoscute. PCC face presiuni directe asupra statelor lumii și le cumpără tăcerea pentru ca acestea să nu discute și să ignore problemele grave legate de drepturile omului ce au loc în China. Investițiile masive ale Chinei în străinătate au avut același deznodământ: control, propagandă, extinderea influenței și împreună cu ea a ideologiei comuniste. Marile companii mass-media ale Vestului au acceptat cenzura pentru a-și putea menține reprezentanții în China, pe când multe dintre marile companii vestice au ales să dea mâna cu Beijingul în goana după profit.

„Influența [PCC] nu este nimic nou. Presiunea directă din partea Partidului Comunist Chinez, auto-cenzurarea și temerile de complicitate la iliberalismul chinez au afectat companiile americane de tehnologie, Hollywood-ul, universitățile, lanțurile hoteliere, domeniul high-fashion și chiar și companiile de jocuri video”, a arătat The Diplomat într-un articol din februarie 2020, adăugând Google și Apple pe lista companiilor care au cedat puterii autoritare.

Pe de altă parte, această pandemie a schimbat atitudinea față de PCC a unui număr mare de jurnaliști și cetățeni din întreaga lume, chinezi și non-chinezi.

Ar mai fi ceva de menționat, contrar aparenței, sistemul tinde să se prăbușească din interior. De când Nouă Comentarii despre Partidul Comunist au fost publicate de versiunea în chineză a ziarului Epoch Times în 2004, peste 353 de milioane de chinezi s-au dezis de PCC. Numărul include demisiile ca membru de partid împreună cu demisiile din organizațiile de tineret - Liga Tineretului și Tinerii Pionieri.

Și totuși… la nivel fundamental răspunsul la întrebarea de mai sus l-am putea găsi în trecut, în acele învățături autentice ale Chinei pe care comunismul a încercat cu atâta înverșunare să le distrugă după ce a preluat puterea. În China antică oamenii credeau în armonia dintre cer, pământ și omenire. Când aveau loc dezastre majore, toată lumea, de la împărați până la cetățeni obișnuiți, avea tendința de a privi în interior pentru a vedea dacă a făcut ceva greșit, fapt ce ar fi putut duce la un dezechilibru. Își corectau apoi greșelile și se îmbunătățeau.

În timpul unui interviu recent acordat Wall Street Journal, Snowden a reflectat asupra relației noastre cu pandemia. „În ciuda priceperii biomedicale a Occidentului modern, unele dintre instrumentele sale tocite împotriva unei boli puțin înțelese sunt similare cu cele încercate pentru prima dată în secolul al XIV-lea”, a punctat el în articolul din 27 martie, adăugând că, după al Doilea Război Mondial, „exista o reală încredere că toate bolile infecțioase urmau să rămână în trecut.”

Oricât de rea ar putea fi, această pandemie ne oferă oportunitatea de a reflecta asupra societății noastre și asupra noastră. Progresul științei și tehnologiei ne-a schimbat viața. Dar, ca omenire - fie că ne referim la fiecare individ în parte, fie că ne referim la un întreg - trebuie totuși să respectăm și să prețuim obligațiile morale pe care le avem, mai degrabă decât să ne pierdem în răsfățul pe care știința și tehnologia ni l-au adus; să ne opunem tiraniei în loc să rămânem tăcuți, privind în altă parte; și să ne păstrăm principiile în loc să ne lăsăm luați de val.

Deși pandemia a venit ca o surpriză, ea nu este întâmplătoare. Este mai degrabă un produs al sistemului masiv și complex al Partidului Comunist Chinez. Evenimentele din ultimele luni ne-au învățat cât de dăunător este acest sistem și ne determină să ne întrebăm: Ce ne mai pregătește această mașinărie, înainte să se destrame?

---

Notă:

Scopul Centrului de Informare Falun Gong este informarea oamenilor cu privire la persecuţia cu care se confruntă practicanții Falun Gong în China și cu privire la celelalte chestiuni determinate de presiunile și influența Partidului Comunist Chinez în afara Chinei vizavi de Falun Gong.

Totuși, în această perioadă specială pentru omenire, este posibil să publicăm unele articole legate de aspecte ce țin de Partidul Comunist Chinez, mușamalizarea virusului și a situației din China provocată de acest virus. Unele informații din articole sunt informații de primă mână, obținute de la practicanții Falun Gong din China, altele sunt rezultatul experienței noastre cu regimul de la Beijing, altele țin de istoria PCC etc.

Aceasta deoarece, ca și grup persecutat crunt în China de mai bine de 20 de ani, am învațat o lecție importantă pe care credem că întreaga umanitate, care a ajuns să sufere din cauza imoralității PCC, este pusă în situația de a o înțelege acum: Nu putem crede că un regim comunist îşi va schimba vreodată modul de a acționa. Singura noastră opțiune ca şi comunitate globală este de a respinge retorica și agresiunea economică a PCC. Națiunile n-ar mai trebui să se amăgească în privinţa Partidului Comunist Chinez, sau să aibă speranța că acesta va răspunde bine la atenționări blânde. Cu cât societățile lumii vor înţelege această lecţie, cu atât mai bine vom putea reduce pierderile tragice cauzate de natura, istoria și doctrinele regimului comunist.


----------------

Pentru a fi la curent și alături de noi în demascarea și oprirea persecuției din China, dați LIKE la pagina noastră de Facebook mai jos. Apreciem!

Sursă http://en.clearharmony.net/articles/a112494-The-Chinese-Communist-Party-Virus-A-Wake-Up-Call-to-Reconsider-Our-Moral-Obligations.html#.Xp3L7P0zbBR

IA ATITUDINE

În Focus

Pentru mai multe informații vă rugăm să ne contactați la

0753 537 206 (Bogdan)
sau la falungong.info@gmail.com