Înfruntând Regimul Roşu - 20 de ani de rezistență eroică în fața persecuției

24/04/2019 Lista morților
O femeie se alăură evenimentului de comemorare a celor care și-au pierdut viața în urma persecuției din China. 20 iulie, 2017,Washington Memorial

În fiecare an, la data de 25 aprilie, în peste 100 de ţări din întreaga lume se comemorează "Apelul de la Zhongnanhai" - primul apel paşnic de amploare al practicanţilor Falun Gong din China. Ei cereau autorităților chineze să înceteze hărţuirile declanşate şi să-i elibereze pe colegii lor arestaţi abuziv. Acest protest, diferit de tot ceea ce văzuse China până atunci - civilizat, fără scandări sau manifestări violente - avea să prefigureze una dintre cele mai tenebroase opresiuni ale timpurilor noastre.

Momentul va fi marcat şi în România, unde pacticanții Falun Gong - un mod de viață tradițional ce are la bază principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, şi un set de exerciţii line denumite qigong în cultura asiatică - se vor aduna în faţa Ambasadei Chinei din București la ora 17:00 pentru a onora curajul colegilor lor chinezi. Acest moment dorește și să atragă atenţia opiniei publice asupra faptului că, în China de azi, oamenii care practică Falun Gong sunt persecutați brutal și omorâți pentru convingerile lor sprituale.

Participanții la eveniment vor ţine momente de reculegere în memoria colegilor lor uciși, vor împărţi materiale informative trecătorilor, iar unii dintre ei vor executa exerciţiile Falun Gong.

La ora 11:30 este organizată, de asemenea, o activitate de informare a publicului pe Bd. Magheru nr.26, lângă Piața Romană.

Apelul de la Zhongnanhai - cel mai pașnic protest din istorie

Prezentată public în 1992, școala de qigong Falun Gong a devenit rapid foarte populară în China, fiind iniţial susţinută chiar și de către autorităţi pentru efectele sale benefice care degrevau sistemul public de sănătate de o mulţime de cheltuieli.

25 aprilie 1999, practicanții Falun Gong protestează pașnic în ceea ce se poate numi cel mai pașnic protest din istoria omenirii.

Lucrurile aveau însă să se schimbe în 1999, când regimul chinez a constatat că numărul practicanţilor Falun Gong era estimat la 70-100 de milioane, mai mare decât cel al membrilor Partidului Comunist. Succesul Falun Gong a îngrijorat regimul, cunoscut pentru lipsa totală de toleranţă  faţă de orice curent de gândire bazat pe alte concepte decât cele promovate de marxism, cum ar fi lupta de clasă sau violenţă.

Nemulțumirea principală venea din partea liderului Partidului Comunist Chinez de atunci, Jiang Zemin, și, alături de el, câțiva oficiali de rang înalt. Merită menționat aici că mulți dintre liderii comuniști nu aveau nimic împotriva Falun Gong, iar unii dintre ei chiar lăudau public beneficiile aceste practici de qigong.

În doar câțiva ani, practica ajunsese mai populară decât partidul condus de Jiang Zemin, iar acesta a decis eradicarea ei, convins fiind că dacă o va "șterge" de pe fața Chinei acest lucru îi va consolida poziţia de lider şi va demonstra poporului "supremația" regimului roșu.

Campania pornită asupra Falun Gong a început prin calomniere şi hărţuire, faţă de care practicanţii au reacţionat prin apelul paşnic de la Zhongnanhai. Ce s-a întâmplat mai exact? Pe 25 aprilie 1999, peste 10.000 de aderenți s-au adunat în fața sediului central al Guvernului de la Beijing pentru a cere două lucruri: încetarea campaniei de defăimare şi eliberarea practicanților arestaţi abuziv în oraşul Tianjin, acolo unde avusese loc prima acțiune în forță a Securității comuniste împotriva grupului.

Apelul lor a fost unul cum nu se mai văzuse niciodată în China: pașnic, civilizat, fără scandări de lozinci şi fără manifestări violente. Imaginile filmate de cameramanii postului ABC au surprins un uriaş grup de chinezi aliniaţi pe câteva rânduri, în linişte, de-a lungul a doi kilometri, în apropierea Oraşului Interzis.  

În scurt timp, premierul de la acel moment, Zhu Rongji, a emis un ordin de eliberare a practicanților arestați în Tianjin. Mulțumiți, demonstranţii s-au dispersat în linişte, aşa cum veniseră. Situația părea rezolvată, iar evenimentul a ajuns pe paginile marilor ziare din întreaga lume, conducerea Chinei fiind lăudată pentru abordarea adoptată - la ultima mare demonstrație care avusese loc în China în 1989, regimul comunist trecuse cu tancurile peste studenţii din Piața Tiananmen.

Practicanți Falun Gong în Piața Tiananmen în anul 1999. ținând bannere inscripționate cu cele trei ideograme: Adevăr, Compasiune, Toleranță.  

Debutul persecuției

Liniștea nu a durat însă mult, pentru că liderul PCC, Jiang Zemin, avea alte planuri. După aproape 3 luni, mai exact pe 20 iulie 1999, Jiang şi-a impus punctul de vedere în fața celorlalți lideri din organismul de conducere a țării şi a dispus eradicarea Falun Gong prin orice mijloace. Practica a fost scoasă în afara legii, iar mass-media a declanşat o campanie de demonizare cum China nu mai văzuse de la Marea Revoluție Culturală.

Au urmat violențe de nedescris: arestări, torturi, bătăi, violuri, muncă forțată, sesiuni de spălare pe creier. Totul pentru ca practicanții să renunțe la Falun Gong, la principiile morale în care credeau, și să îmbrățișeze valorile marxiste ale Partidului. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Marea majoritate a aderenților au refuzat să renunțe la practică, căci Falun Gong le îmbunătăţise dramatic sănătatea şi le schimbase viața în bine.

Aşa că Partidul s-a trezit având în custodie o masă uriaşă de oameni deloc dornici să se lase "reformați". Și, cu o persecuție care devenea tot mai costisitoare, PCC s-a gândit să-i "valorifice" pe aderenți (oameni foarte sănătoși datorită practicii) lansând ceea ce avea să intre în istorie drept genocidul contra Falun Gong. Concret, pentru a-și finanța campania de exterminare, partidul-stat a început să omoare practicanți aflați în spatele gratiilor, pe scară largă, pentru a le vinde organele pentru profit, așa cum aveau să releve o serie de investigații independente realizate ulterior.

PCC a dezvoltat în scurt timp o industrie macabră - dar înfloritoare - a recoltării forțate de organe. Spitalele de transplant au apărut unul după altul pe tot teritoriul țării, a fost implicată inclusiv armata în operațiune, iar regimul comunist a încasat, și continuă să încaseze, cifre cu multe zerouri din uciderea propriilor cetățeni.

Pentru a înțelege amploarea fenomenului e suficient să ne uităm la ultimul și cel mai amplu raport publicat pe această temă, din care reiese că, începând cu anul 2000, în China s-au făcut între 60.000 şi 100.000 de transplanturi pe an, aceasta în timp ce regimul comunist chinez susţine oficial că efectuează doar 10.000 pe an. Autorii raportului estimează că numărul real al transplanturilor efectuate în 15 ani (perioada acoperită de cercetările lor) trece de 1,4 milioane, din care 1,2 milioane nu au nicio justificare oficială şi nu pot fi explicate decât prin existenţa unei uriaşe bănci de donatori vii. Iar majoritatea celor sacrificați pe mesele de operaţii au fost practicanţi Falun Gong, cea mai numeroasă populație din centrele de detenție.

Vizionați mai jos un material video în care sunt prezentate o parte din dovezile "genocidului medical"

Crime în masă ascunse în industria transplantului de organe din China

Rezistență pașnică. Dar de neclintit

Deși dictatorul Jiang Zemin voia "să elimine Falun Gong în trei luni" (iar ca urmare a ordinului său aparatul de securitate al celui mai mare regim comunist din lume s-a năpustit cu toată greutatea asupra Falun Gong), intenția lui s-a făcut praf în fața rezistenței pașnice a practicanților. O rezistență pașnică, dar fermă și demnă, care a produs, de-a lungul anilor, unde de șoc în societatea chineză.

Ca urmare a acțiunilor de informare a publicului larg despre crimele comise de regim mulți chinezi au reușit să vadă dincolo de propaganda oficială împotriva Falun Gong. Ba chiar unii care participau într-un fel sau altul la persecuție s-au oprit din a colabora cu regimul criminal. De la oficiali de rang înalt, la gardieni sau polițiști, mulți și-au reconsiderat poziția și au luat partea dreptății. Șocul aflării adevărului pe scară largă a determinat un curent imens de demisii din Partid și din organizațiile sale afiliate.

Imagine de la un protest pașnic al practicanților Falun Gong din afara Chinei.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. De-a lungul acestor ani de durere și crime, practicanții din China nu doar că n-au renunțat la convingerile lor, ci s-au mobilizat și au făcut eforturi peste eforturi pentru a dezvălui și comunității internaționale atrocitățile ce au loc în China comunistă și a contribui la stoparea lor. Sprijiniți de colegii lor din întreaga lume, precum și de alți oameni cu inimă bună, aderenții Falun Gong au adus la cunoștința opiniei publice internaționale crimele pe scară largă comise de regimul de la Beijing. Astfel, s-au făcut pași importanți în limitarea atrocităților.

Atât Parlamentul European, cât și Congresul SUA au adoptat rezoluții care condamnă recoltarea forțată de organe din China și au cerut încetarea crimelor. În același timp, o serie de state au luat atitudine împotriva fenomenului și au introdus în legislație restricții menite să îl combată. Cu toate acestea, pentru că influența regimului comunist chinez la nivel global este semnificativă, genocidul rămâne încă insuficient adresat, mulți preferând să închidă ochii la crime.

În pofida tuturor eforturilor, persecuția din China încă nu s-a sfârșit. Din 1999 până în prezent, milioane de aderenţi ai mişcării Falun Gong şi-au pierdut viaţa și alții continuă să fie uciși (inclusiv pentru organele lor). Tocmai de aceea, demersurile pașnice pentru stoparea crimelor rămân de importanță vitală.

Puteți ajuta și dumneavoastră ducând mai departe informația sau chiar și cu un simplu gând bun.

Vă mulțumim!


----------------

Pentru a fi la curent și alături de noi în demascarea și oprirea persecuției din China, dați LIKE la pagina noastră de Facebook mai jos. Apreciem!

IA ATITUDINE

În Focus