În noaptea de 20 iulie 1999, într-o acțiune spontană, nenumărați practicanți Falun Gong au fost luaţi din paturile lor și arestați.
Maraton de dezinformare
Două zile mai târziu, pe 22 iulie, Falun Gong a fost interzis în mod oficial. Pentru a "justifica" persecuția la nivel național, televiziunea chineză de stat a lansat maratoane de dezinformare sub îndrumarea Ministerului de Propagandă. Timp de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, practicanții Falun Gong au fost acuzați în emisiuni de televiziune de crime fabricate.
Posturile de radio au inundat transmisiile cu retorica oficială a guvernului, denunțând grupul. Ziarele conduse de stat au atacat Falun Gong într-o bravadă de necontrolat, condusă de Cotidianul Poporului, care a publicat un număr de 347 de "articole" uluitoare la adresa grupului, numai într-o lună.
O extensivă campanie de ură
De-a lungul timpului, PCC și-a extins sfera de acțiune și amploarea propagandei, ridicând panouri publicitare, tipărind cărți de benzi desenate, afișe și producând filme, seriale și chiar și piese de teatru care defăimau Falun Gong.
Clive Ansley, un renumit avocat care a practicat avocatura și a predat în China timp de 14 ani, locuia acolo în acea perioadă. El a descris barajul mediatic ca fiind "cea mai extremă și total nejustificată campanie de ură necruţătoare la care am asistat vreodată".
Invrăjbirea oamenilor
O caracteristică comună a propagandei este natura ei caustică, promovând neîncrederea, discriminarea și ura şi creând astfel, în cele din urmă, un mediu în care violența, altfel de neconceput, poate fi justificată.
Printr-o combinație de etichetări, interpretări greșite în mod grosolan și tactici de intimidare, retorica Partidului (Partidul Comunist Chinez / PCC) încearcă să-i dezumanizeze pe cei care practică Falun Gong.
Ţapul ispăşitor
Pe data de 2 iulie 2002, Agenția de știri Xinhua a publicat o poveste intitulată "16 cerșetori otrăviți: suspectul este un membru Falun Gong". În același timp, rapoarte și mai detaliate publicate în ziarul local din Zhejiang, localitate unde a avut loc incidentul, nu menționau deloc Falun Gong și declarau că dosarul nu a fost încă rezolvat. Cu toate acestea, versiunea Xinhua a poveștii a fost preluată de în ziare din întreaga China și chiar de serviciile media de peste ocean.
Falun Gong a fost folosit ca țap ispășitor pentru toate problemele Chinei, de la probleme de sărăcie până la "superstiție". Câteva voci autorizate de guvern făceau apel la naționalism, în timp ce încearcau cu neîndemânare să facă conexiuni între Falun Gong și anumite "forțe străine anti-China".
Manipulare
Un consilier al PCC a explicat pentru Washington Post: "Violența pură nu funcționează. Învățarea [cu forța] nu funcționează nici ea de una singură ... Și nimic nu ar funcționa dacă propaganda nu ar fi început să schimbe modul de gândire al publicului larg. E nevoie de toate cele trei."(a se vedea articolul)
Propaganda PCC în mass-media occidentală
Campania de propagandă nu s-a limitat doar la mass-media condusă de Republica Populară Chineză, ci s-a răspândit și în străinătate. Acest lucru a dus la situația în care chiar și non-chinezii au reprodus, fără să cunoască contextul, aceeași etichetă pe care Partidul a pus-o Falun Gong. De asemenea, propaganda PCC a fost reprodusă de mass-media occidentală fără ca sursa informațiilor să fie pusă la îndoială (vezi articolul: "Out of the Media Spotlight").
"Auto-incendierea"
Cel mai proeminent exemplu din această propagandă, care a reușit să genereze atât de multă ură împotriva Falun Gong în interiorul Chinei și să întărească scepticismul celor de peste ocean cu privire la Falun Gong, este cel al așa-zisei "auto-incendieri". Toate acestea în ciuda faptului că farsa a fost demascată ca fiind o acțiune regizată pas cu pas de către PCC (a se vedea video-ul premiat și analiza sa la http://www.falsefire.com/).
