Povestea lui Fadu și a genocidului care a făcut înconjurul lumii

Pe Fadu împreună cu mama ei, Zhizhen Dai, am avut șansa să le întâlnim la București, în 2007, când au fost invitate la o conferință despre drepturile omului. Ele se aflau atunci la capătul unui turneu în Polonia, Austria, Ukraina și Statele Unite, unde avuseseră conferințe de presă și întâlniri cu membri ai Parlamentului European și parlamentelor țărilor respective.

Și dacă a fost posibil să le avem printre noi, asta s-a datorat cetățeniei lor australiene.

Dacă doamna Dai ar fi avut un pașaport chinezesc, noi și lumea întreagă nu am fi avut ocazia să aflăm nimic despre tragedia familiei lor și a Chinei. E tragedia unei familii de chinezi - una din zecile de mii de familii din China supuse ororilor Partidului Comunist din 1999, pentru simplul fapt că n-au vrut să renunțe la credința lor, Falun Dafa, o practică tradițională de qigong ce îi învață să trăiască în armonie cu principii ca adevărul, compasiunea și toleranța, în tot ceea ce fac.

”Soțul meu a murit, pur și simplu, pentru că a mers la Beijing ca să înmâneze o scrisoare guvernului chinez în care spunea că Falun Dafa este bună. N-a căutat decât să vorbească despre Adevăr-Compasiune-Toleranță. Și pentru acest lucru a fost ucis. De ce persecută guvernul chinez Falun Gong?”, întreba Zhizhen Dai, printre lacrimile care parcă curgeau singure, atunci când vorbea despre soțul ei. Apoi arăta spre Fadu: ”Fetița mea n-a avut șansa să poată crește cu tatăl ei lângă ea. La doi ani mă tot întreba: Mama, unde este tata? De ce nu mai vine?”.

Înainte de 1999, Zhizhen Dai învăța exercițiile și practica Falun Gong împreună cu soțul ei, Chen Chengyoug, și cu ceilalți din familie. Respectau principiile adevărului, ale bunătății și ale anduranței, încercând să devină mai buni în tot ceea ce făceau, să fie mai răbdători cu semenii lor și mai sănătoși. Tatăl lui Zhizhen, foarte bolnav de mulți ani, și-a recăpătat sănătatea și forma fizică, la puțin timp după ce a început să practice.

Peste 100 de milioane de chinezi practicau Falun Gong, inclusiv membri importanți ai guvernului și cu toții se bucurau de mai multă armonie și sănătate în viețile lor.

Persecuția declanșată la 20 iulie 1999 a fost decizia singulară a lui Jiang Zemin, fostul președinte de atunci, invidios pe popularitatea crescândă a practicii în societate. Ca șef de partid communist, ca șef al celei mai cumplite represiuni a deceniului (același care a ordonat intrarea cu tancurile peste studenții din Piața Tiananmen), Zemin nu putea concepe cum atât de mulți oameni, fără organizare și fără a fi obligați de nimeni se adunau în parcuri și-și făceau disciplinați exercițiile. Mai mult, ei erau promotorii unei altfel de vieți, fără minciună, constrângeri sau violență, principii diametral opuse naturii partidului.

Chen, tatăl lui Fadu s-a dus de mai multe ori la Beijing să facă apel pentru Falun Gong și pentru practicanții care erau deja închiși și forțați prin tortură să renunțe la practică. Ca urmare, el și-a pierdut jobul și a fost urmărit. Pentru a evita închisoarea și sesiunile de spălare a creierului la care erau supuși toți practicanții închiși, și-a schimbat locuința. Și-a sfătuit soția să plece împreună cu fetița lor în Australia, unde spera să le urmeze.

Zhizheng și Fadu au plecat la timp, neștiind ce tragedie avea să vină după plecarea lor.

Chen a fost găsit mort înt-o colibă la marginea orașului. Sora sa, care i-a descoperit cadavrul a fost și ea arestată. Toți membrii familiei au fost apoi arestați, torturați, unii dintre ei murind.

Zhizeng a aflat despre moartea soțului ei de pe site-ul falundafa. După ce și-a aflat aproape toată familia exterminată, Zhizeng a înțeles că nu poate tăcea. Și-a luat copilul, care abia împlinise trei ani, și a pornit în lume cu misiunea fermă de a demasca torturile și crimele sistemului comunist totalitar al Chinei de azi:

Noi suntem una din miile de familii care suferă, dar care are șansa de a vorbi despre asta. Vorbesc în numele celor care nu au această șansă. A spune adevărul e singura cale de a opri persecuția.

- doamna Zhizheng Dai în conferințele de presă

Mai multe organizații internaționale: Human Rights Watch, Amnesty International, Uniunea Europeană, grupări ONU, membri ai parlamentelor American și European au înțeles gravitatea situației Falun Gong și a exterminării practicanților, care culminează, chiar și în ziua de astăzi cu una dintre cele mai oribile crime: recoltarea forțată de organe de la practicanții Falun Gong.

În prezent Jiang Zemin și membrii represiunii, membri ai Biroului 610 (un Gestapo creat special pentru exterminarea Falun Gong) sunt dați în judecată pentru genocid și crime împotriva umanității în mai multe țări din Europa, America, Asia.

Zhizeng și Fadu Dai au călătorit în peste 50 de țări. S-au întâlnit cu oficiali ai guvernelor și parlamentelor acestor țări, cu ONG-uri, au participat la nenumărate forumuri, demonstrații și petiții pentru încetarea persecuției Falun Gong în China. Asemenea ei, s-au adunat, în decursul celor 18 ani de persecuție, zeci, sute și mii de alte voci de practicanți sau investigatori independenți care cer încetarea acestei anomalii planetare: strivirea adevărului și a bunătății de către minciuna și brutalitatea comunistă.

Chen, tatal lui Fadu, protestând în Piața Tiananmen. Pe bannerul său scrie ”Adevăr, Compasiune, Toleranță”, principiile Falun Gong.

S-au scris cărți, s-au făcut filme, s-au semnat rezoluții

De-a lungul anilor, recoltarea de organe a ajuns atât în atenţia Congresului SUA, care a adoptat rezoluţii prin care condamnă această nouă formă de crimă în masă, cât şi în atenţia Parlamentului European care a adoptat în decembrie 2013 o Rezoluţie prin care China este chemată să "pună capăt imediat practicii de recoltare de organe de la deţinuţi politic". În urma acestora, ţări precum Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia şi-au modificat legislaţia din domeniul transplanturilor pentru a-şi întări propriul sistem de donare intern cât şi pentru a opri turismul pentru transplant.

Ca şi ultimă evoluţie, pe 13 iunie Congresul SUA a adoptat în unanimitate Rezoluţia 343, care a condamnat recoltarea de organe, fără consimţământ, de la deţinuţii politic (numiţi prizonieri de conştiinţă) din China, inclusiv de la un număr mare de practicanţi Falun Gong şi membri ai altor grupuri minoritare religioase şi etnice. Aproape concomitent, în urmă cu doar câteva zile, peste jumătate din membrii Parlamentului European au semnat Declaraţia WD48 prin care cer legislativului UE demararea unei anchete independente privind recoltarea de organe ce încă are loc în China şi punerea în aplicare, fără întârziere, a Rezoluţiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013 privind recoltarea de organe în China, menţionată mai sus.

Povestea din spatele măcelului care se desfăşoară şi acum în China poate fi găsită în articolul 20 iulie 2017 marchează 18 ani de crime şi nedreptăţi împotriva practicanţilor Falun Gong.