Partea a VII-a
În închisorile şi lagărele de muncă ale PCC (Partidul Comunist Chinez / Partidul), deţinuţii de drept comun şi practicanţii Falun Gong trăiesc în condiţii foarte mizere. Ei sunt hrăniţi cu orez galben mucegăit. Acest orez conţine aflatoxine cancerigene şi este interzis să fie vândut pe piaţă. Ei trebuie să mănânce acest "orez toxic" şi să facă muncă forţată, aşa că ajung foarte slabi şi suferă de multe boli. Aceste închisori şi lagăre de muncă forţată sunt pline de boli precum tuberculoză, hepatită, scabie şi boli cu transmitere sexuală. Nu numai că deţinuţii nu primesc tratament la timp, dar ei sunt forţaţi să muncească chiar dacă sunt infestaţi cu acei viruşi şi bacterii. Ei continuă să coasă lucruri pentru pat, să lipească etichete pe lenjerie, să facă tricouri şi să fabrice animale împăiate până când nu mai pot continua.
Pentru a respecta un termen pentru producerea lumânărilor de Craciun in 2001, practicanţii Falun Gong din Lagărul de muncă forţată Longshan din oraşul Shanghai au muncit constant de la 7 dimineaţa la 5 după-amiaza în fiecare zi. Ei erau deseori forţaţi să muncească peste program până la 1-2 noaptea. Chimicalele otrăvitoare din ceara colorată emiteau un miros neplăcut. Mulţi oameni s-au simţit slăbiţi, au devenit palizi şi au suferit de dureri de cap, pierderea apetitului sau chiar şoc. Practicanţii au fost forţaţi să foloseasc adeziv otrăvitor pentru a produce cutii de plastic pentru lumânări. Degetele lor deseori se inflamau, iar pielea de pe degete se lipea de multe ori de cutiile de plastic.
În iarna lui 2000, practicanţii Falun Gong din Lagărul de muncă forţată Masanjia din Shanyang au fost forţaţi să spele pene de pui murdare şi pline de sânge în chiuvetele propriilor lor camere de închisoare. După ce penele au fost uscate în cameră, au fost folosite pentru a face fluturi şi alte obiecte artizanale exportate apoi în SUA.
Practicanţilor nu li s-a permis să meargă la culcare până la miezul nopţii. Ei au dormit în camere pline de pene. Nu li s-a dat nici un fel de măşti sau mănuşi, iar aerul din cameră era extrem de greu de respirat.
Exemple de obiecte artizanale fabricate în lagăre de muncă forţată - fluturi din pene şi flori
În martie 2003, Lagărul de muncă forţată Jiamusi a acceptat proiecte ilegale de producţie de la o anumită fabrică pentru a face profituri imense. Gardienii lagărului au forţat toţi deţinuţii să fabrice carcase de celulare şi pernuţe de in pentru scaune de maşină conţinând materiale de cauciuc toxic. Mirosurile iritante de la cauciuc s-au răspândit peste tot prin atelier. Gardienii nu au putut să reziste mirosului, aşa că au cerut Biroului Tehnic de Supervizare să trimită oameni să verifice. Rezultatul a fost că nivelul toxic din materialele brute era mult peste standardul industrial şi putea cauza cancer. Produsele fabricate din materiale brute toxice fac rău consumatorilor. De atunci, gardienii au preferat să stea afară în frig chiar şi în decembrie, în loc să intre în atelier. Dar ei au forţat deţinuţii să lucreze peste program în fiecare zi pentru a respecta cota extrem de ridicată de producţie. Mulţi deţinuţi au fost afectaţi: le curgea nasul continuu, aveau sângerări nazale, ochi umflaţi, bătăi neregulate ale inimii şi dificultăţi de respiraţie. Sănătatea lor a fost sever periclitată. Practicanţii Falun Gong care au protestat faţă de această sclavie au fost pedepsiţi de către gardieni. Unora le-au fost sparte timpanele în urma bătăilor crunte. Braţele unor practicanţi au devenit negre de la bătăi. Alţi practicanţi şi-au pierdut vederea din cauza pălmuirilor de către gardieni.
Între 2000 şi 2003, Centrul de detenţie juvenil din Beijing deţinea peste 1.000 de oameni. 70% dintre ei erau adulţi. Divizia a noua a centrului deţinea 50 de practicanţi Falun Gong. Cel mai bătrân avea 72 de ani. Deţinuţii erau f orţaţi să împacheteze beţe de mâncat "sanitare". Cota zilnică era de 10.000 de perechi. Pentru a grăbi împachetarea şi a reduce frecarea mâinilor cu hârtia, deţinuţii de obicei umezeau topuri de hârtie de împachetat în băltoace de apă de pe jos. Unii criminali juvenili chiar umezeau hârtia de împachetat în pantofii lor transpiraţi. Toate persoanele care au împachetat aceste beţe au jurat că nu vor mai folosi niciodată beţe de mâncat "sanitare". Pentru a se folosi de fiecare minut, deţinuţii încercau din răsputeri să bea cât mai puţină apă pentru a nu trebui să se ducă la toaletă. Cu toate că lucrau continuu 15 ore, abia puteau să îşi termine cota. Degetele le crăpau şi sângerau de la abraziunea constantă. Simţeau dureri peste tot prin corp şi nu puteau să se mai ridice în picioare după ce au şezut timp îndelungat. Sufereau în fiecare minut de dureri extreme.
Divizia a doua din Lagărul de muncă forţată pentru femei Zhongba din provincia Guizhou are un atelier specializat în fabricarea mănuşilor de "protecţie". Toate straturile interioare ale mănuşilor de "protecţie" sunt făcute din ţesături contaminate şi aruncate de la case de pompe funebre, spitale şi gropi de gunoi. Aceste materiale reciclate sunt refolosite direct, fără a fi tratate, în fabricarea acestor mănuşi. Ţesăturile contaminate sunt extrem de murdare, pline de pete de sânge, murdărie şi mucegai. Deseori pe ţesături se văd notificări de deces. În aterier aerul miroase urât. Muştele acoperă podeaua, pereţii şi tavanul. Deţinuţii sunt forţaţi să muncească fără protecţie. Mizeria şi petele care priesc germenilor şi viruşilor le umplu gurile şi nasurile şi le acoperă corpurile. Mulţi deţinuţi din divizia a doua suferă de bube ulceroase pe mâini şi picioare, din care curge puroi. Infecţiile unora dintre ei generează efectiv găuri în picioarele lor şi sunt atât de severe încât se vede osul.
Unii criminali din atelierul unei închisori care lucrează pentru Tianshan Wooltex Stock Corporation, Ltd. din Xinjiang ştergeau intenţionat cele mai murdare lucruri de tricourile pe care le fabricau, în semn de răzbunare. Tricourile trec prin procesul de călcare, astfel că lucrurile murdare şi petele de sânge dispar de obicei după pasul final de producţie. Însă, aceste tricouri poartă cu ele în ţările în care ajung, blestemele criminalilor care le-au făcut şi sângele contaminat. Criminalii din atelierele de jucării de pluş din lagărele de muncă şi din închisorile oraşului Shanghai îşi vărsau şi ei resentimentul pe produsele pe care le fabricau şi chiar scuipau înăuntrul jucăriilor.
Cum ar putea oamenii de conştiinţă să nu simtă milă pentru aceşti oameni care sunt forţaţi să depună o muncă atât de chinuitoare şi să nu fie întristaţi de asemenea degradare umană? Cum ne mai putem "bucura" de produsele făcute în lagărele de muncă forţată?
Seria de articole ”Made in China” a fost preluată de pe site-ul Clear Wisdom (actualul Minghui.org, site oficial al comunității Falun Gong care centralizează rapoarte de primă mână și mărturii de la practicanții din China Continental), informațiile din seria de articole fiind actualizate ultima dată în anul 2007.
