Ethan Gutmann, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace

Scriitor, analist al Chinei și jurnalist de investigație, Ethan Gutmann a funcționat numeroși ani în cadrul Camerei de Comerț sino-americane de la Beijing; este fost analist de politică externă la Brookings Institution; a scris pentru publicații precum Wall Street Journal Asia, The Weekly Standard, National Review și Investor's Business Daily. Este autor al cărților „Losing the New China” și „The Slaughter”.

Investigațiile lui Ethan Gutmann au vizat domeniul monitorizării Internetului de către regimul chinez, sistemul chinez de lagăre de muncă forțată, numit Laogai, și legătura dintre afacerile occidentale și obiectivele sistemului de securitate chinez.

Ethan Gutman, scriitor, analist al Chinei și jurnalist de investigație.

 

În ultimii ani, Ethan Gutmann și-a dedicat o mare parte din timp investigațiilor legate de recoltările forțate de organe de la practicanții Falun Gong din China.
Ethan Gutmann a oferit mărturii și informări privind investigațiile sale Congresului Statelor Unite, Agenției Centrale de Informații a SUA, Parlamentului European, Organizației Națiunilor Unite, precum și parlamentelor din Ottawa, Canberra, Dublin, Ierusalim, Praga, Edinburgh și Londra.

Urmând semnalele trase de David Matas și David Kilgour în raportul lor din 2006, numit „Recoltarea sângeroasă”, Ethan Gutmann a început o anchetă independentă cu privire la recoltarea de organe de la practicanți Falun Gong, afacere organizată de statul chinez.

Timp de 6 ani, a intervievat peste 100 de refugiați chinezi, medici și funcționari din domeniul judiciar. În anul 2014 a publicat rezultatul cercetărilor sale în cartea intitulată „The Slaughter” („Carnagiul”)*.

În timp ce reprezentanții sistemului medical chinez au susținut în 2006 că transplanturile din China depind de organele deținuților condamnați la moarte, ei au negat în mod constant folosirea organelor deținuților religioși și politici, iar în 2015 au declarat că statul chinez se bazează în mod exclusiv pe donatori voluntari de organe. Cu toate acestea, în vara anului 2016, Ethan Gutmann împreună cu David Kilgour și David Matas au lansat un raport comun prin care demonstrau că volumul de transplanturi efectuate de China a fost de șase până la zece ori mai mare decât datele oficiale furnizate de China.

Ethan Gutmann a fost invitat să depună mărturie la Washington, Londra și Bruxelles, în timp ce rezoluțiile Congresului american și Parlamentului European au condamnat în mod explicit recoltarea de organe de la prizonierii de conștiință din China.

După ce New York Times, CNN și The Times of London au raportat pentru prima dată cu privire la fenomenul din China, societățile medicale internaționale, precum Societatea de Transplant, care până atunci susțineau declarațiile oficiale ale Chinei privind reforma, au anunțat public ca sistemul medical chinez a "îngrozit" lumea.

Eforturile depuse de Ethan Gutmann, printr-o muncă titanică, desfășurată pe parcursul unor ani, au avut un rol decisiv în a îndrepta atenția comunității internaționale asupra ororilor săvârșite în China împotriva Falun Gong și în a determina statele să ia atitudine.

Am început să scriu despre Falun Gong încă din 2002. În 2006, când au apărut afirmațiile despre recoltarea de organe, aveam mintea deschisă, însă păstram și ceea ce credeam a fi un grad moderat de scepticism. Indiferent de existența recoltării de organe, eram ferm convins că o relatare corespunzătoare despre conflictul dintre statul chinez și Falun Gong era necesară și am început un îndelungat proces de intervievare, pentru a umple acest gol. Unul dintre primele mele interviuri a avut loc în Toronto, cu trei femei care tocmai scăpaseră dintr-un lagăr de muncă forțată.

Chiar în acel stadiu timpuriu, am remarcat că relatările lor erau tipice: demonstrații în Tiananmen**, urmate de încarcerare și de tentativele comune de „transformare” (forțarea practicanților să hulească Falun Gong), tortură, spălarea creierului și umilire. Una dintre femei (să o numim „Wang”, pentru a-i proteja familia) s-a exprimat cel mai vag, însă avea o trăsătură foarte plăcută și o inteligență vie.

La un moment dat, a pomenit în trecere de un examen medical „ciudat”. Am rugat-o pe Wang să explice. Nu considera acea chestiune importantă și dorea să își continue povestea trăită concret. Am insistat. Făcuse greva foamei? Nu. Mai era și altcineva examinat? Da, alți practicanți Falun Gong. Ce fel de teste erau? Urocultură, teste substanțiale de hematologie, EKG, palpări ale regiunilor stomacale și abdominale inferioare, apoi radiografii, urmate de un timp îndelungat în care medicul îi fixa o lumină în ochi. A existat un test de vedere periferică? Nu. Un test de citire? Nu. Vreun test la nivel auricular, nazal sau laringian? La nivelul organelor genitale sau al reflexelor? Nu. De fapt, nu a existat nimic care să constituie un examen medical veritabil. Testele aveau ca scop examinarea stării de sănătate a ficatului, rinichilor, inimii și corneelor lui Wang, a organelor sale „de vânzare”.

Wang nu avea o idee clară asupra implicațiilor relatării sale, fiind chiar ușor iritată de incapacitatea mea de occidental de a nu vedea pădurea din cauza copacilor – în acest caz, „pădurea” era lupta ei spirituală. Deși nu credeam că Wang fusese luată cu adevărat în vizor pentru recoltarea de organe – fiind probabil prea vârstnică – unele dintre celelalte femei trecute prin aceleași examene medicale ca Wang fuseseră aproape sigur luate în vizor – îmi amintesc că am simțit un fior odată cu destrămarea vălului meu de scepticism.

În acest capitol nu intenționez să le reproduc cititorilor acel fior. Dar scepticismul meu nu a mai revenit niciodată, în parte, pentru că, după câteva interviuri care au urmat un tipar similar ce viza examinările medicale, operam cu probe concrete despre recoltarea de organe.

- Ethan Gutmann, din articolul „Câte persoane au fost supuse recoltării de organe?”, publicat în cartea „Organele statului. Abuzul transplanturilor în China” 

 

IA ATITUDINE

În Focus