Data de 20 iulie 2014 a marcat împlinirea a 15 ani de persecuție continuă desfășurată de Partidul Comunist Chinez (PCC) împotriva practicii tradiționale Falun Gong.

Data de 20 iulie 2014 a marcat împlinirea a 15 ani de persecuție continuă desfășurată de Partidul Comunist Chinez (PCC) împotriva practicii tradiționale Falun Gong.

Lansată în mod oficial la data de 20 iulie 1999, această persecuție brutală a ajuns să fie un genocid oribil ce include abominabila crimă a recoltării de organe de la practicanți vii și sănătoși, care sunt sacrificați pe bandă rulantă în acest proces oribil – o crimă inumană care a depășit prin amploare, violență și cinism chiar și atrocitățile săvârșite prin uciderea populației evreiești de către naziști în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cu toate că Falun Gong este practicat și apreciat în peste 110 ţări din întreaga lume, doar în China, unde a apărut, practicanții sunt supuși unor abuzuri nemaipomenite, care fac din persecuția împotriva Falun Gong probabil cea mai amplă persecuție religioasă din lumea de azi.

Motivele persecuției

Motivele complexe din spatele campaniei de persecuție pot fi împărțite în patru elemente principale care sunt, de altfel, interconectate: popularitatea Falun Gong, rolul lui Jiang Zemin, ideologii contradictorii și natura sistemului PCC.

1. Popularitatea Falun Gong

Cu cât Falun Gong a devenit mai popular, cu atât a întâmpinat mai multă rezistență. Liderii PCC se tem de orice grup mare de oameni care nu este direct controlat de Partid, iar Falun Gong era probabil cel mai mare.

În conformitate cu estimările guvernului chinez, Falun Gong, care a fost prezentat publicului pentru prima dată în 1992, număra doar șapte ani mai târziu peste 70 de milioane de practicanți în China.

Falun Gong a devenit, după cum s-a exprimat US News and World Report în 1999: „cea mai mare organizație voluntară din China, mai mare chiar decât Partidul Comunist”, care număra la momentul respectiv 65 de milioane de membri.

Partidul Comunist a fost intimidat de această creștere rapidă a popularității, astfel că mass-media controlată de stat a început să atace Falun Gong, iar securitatea de stat să spioneze și să hărțuiască practicanții.

O dovadă în plus că Partidul se temea de popularitatea practicii este dată de faptul că atunci când cărțile Falun Gong au devenit bestseller în 1996, publicarea lor a fost imediat interzisă.

2. Rolul lui Jiang Zemin

Temându-se de popularitate în creștere rapidă a Falun Gong, liderul de atunci al Partidului, Jiang Zemin, a ordonat „eradicarea” practicii. Potrivit unui articol din 1999 al Washington Post: „Jiang singur a decis că Falun Gong trebuie să fie eliminat”.

Jurnaliști și surse din interior l-au descris pe Jiang ca fiind „gelos” pe Falun Gong și „obsedat” de eliminarea grupului, pe care l-a văzut ca pe o subminare a dorinței sale de a rămâne în istorie ca al treilea lider suprem al Republicii Populare Chineze (alături de Mao Zedong și Deng Xiaoping).

Prin crearea unei campanii naționale, Jiang a încercat să își consolideze puterea, dar și să elimine un grup pe care l-a perceput ca o amenințare la adresa puterii sale.

Decizia lui Jiang Zemin de a lansa campania împotriva Falun Gong a primit puțin sprijin real din partea altor lideri de Partid. Inclusiv premierul de atunci, Zhu Rongji, abordase o poziție conciliantă față de Falun Gong.

Dar împreună cu o mână de suporteri, conduși de Luo Gan (ce avea să devină unul dintre capii persecuției), Jiang a impus atitudinea anti-Falun Gong prin prezentarea grupului ca fiind cea mai mare amenințare pentru Partid, etichetând Falun Gong ca „organizația unui cult malefic”, a creat Biroul 6-10 și a dat următorul ordin:

Distrugeți-le reputația, falimentați-i financiar și eliminați-i fizic!

3. Ideologii contradictorii

O altă explicație de bază pentru campania de persecuție aparent irațională este dată de ideologia ateistă a PCC, care se teme de toate grupurile din afara controlului său - în special cele care subscriu la o ideologie diferită.

Partidul a încercat de mai multe ori să elimine toate formele de expresie religioasă din China, o țară numită în mod tradițional ca „tărâmul divin”. Până în ziua de astăzi, credincioșii romano-catolici, mulți protestanți și budiști tibetani nu pot să își exercite în mod liber credința în China, aflându-se într-un risc constant de a fi deținuți și torturați. 

În ciuda deschiderii Chinei către o economie de piață din ultimele decenii, Partidul Comunist ateu încă se bazează, nu numai pe un sistem leninist de guvernare, ci, de asemenea, pe o ideologie oficială marxistă.

Toate religiile din China au fost, și în multe cazuri, continuă să fie, persecutate de către PCC. Diferențele constau în gradul în care sunt persecutate, în numărul de persoane persecutate, precum și în efortul pe care Partidul îl pune în persecutarea fiecărui grup la un moment dat.

În 1999, Falun Gong a devenit o țintă firească deoarece era cel mai mare grup spiritual din China, înregistrând totodată cea mai rapidă creștere în popularitate și având un sistem de valori diferit de al PCC.

Xinhua, purtătorul de cuvânt al Partidului, a recunoscut acest lucru în 1999 când, referindu-se la principiile de bază ale Falun Gong, Adevăr–Compasiune–Toleranță, a declarat cu mândrie că acestea „nu au nimic în comun cu progresul etic și cultural socialist pe care ne străduim să îl atingem”.

4. Natura sistemului PCC - pentru a supraviețui, regimul a persecutat în mod repetat diferite grupuri. De-a lungul a aproape șase decenii de când se află la putere, PCC a condus campanie după campanie, vizând diverse grupuri.

Partidul a aplicat în mod repetat regula 95-5 potrivit căreia doar un mic grup de dușmani ai poporului este atacat; cei 95% buni nu vor fi afectați atâta vreme cât se disociază de cei 5% răi.

În acest fel, grupul țintă este rapid izolat. Prietenii, colegii de servici, colegii de școală și chiar membri ai familiei celor care se găsesc în cei 5% se străduiesc să facă parte din majoritatea bună de teama persecuției.

Trucul este că „grupul rău” de 5% se rotește în mod constant: la început au fost oamenii bogați împreună cu familiile lor, apoi oamenii care aveau legături în străinătate, cei cu convingeri religioase, intelectualii, susținătorii democrației și așa mai departe... acum e Falun Gong. Persecuția împotriva Falun Gong este ultima dintr-un șir continuu de campanii violente pe care Partidul le folosește pentru a aminti populației de controlul pe care îl exercită.

O concepție greșită despre motivul care a stat la baza declanșării persecuției este că acesta ar fi fost protestul pașnic din 25 aprilie 1999, a aproximativ 10.000 de practicanți (subiect pe care l-am tratat pe larg într-un număr anterior). De fapt, semnele persecuției apăruseră deja cu cel puțin trei ani mai devreme, iar protestul din 25 aprilie 1999 din Beijing era un răspuns la abuzurile care se intensificau. 

Cronologia persecuției

În anii 1998 și 1999, poliția a început să perturbe grupurile care de obicei practicau exercițiile Falun Gong în fiecare dimineață în parcuri. Atacurile de propagandă care calomniau Falun Gong în mass-media de stat s-au intensificat.

După ce în luna aprilie 1999 poliția a arestat și bătut în mod abuziv practicanți în orașul Tianjin, aproximativ 10.000 de practicanți Falun Gong s-au adunat în Beijing lângă Biroul de Apeluri al Consiliului de Stat, așa cum fuseseră îndrumați cu o zi înainte de autoritățile din Tianjin care le-au spus să meargă în acea locație pentru a cere eliberarea practicanților arestați.

Adunarea a fost paşnică și ordonată, fără niciun fel de incidente. Însă poliţia le-a întins o capcană practicanţilor. La puțin timp după ce adunarea a început să se formeze, polițiștii le-au spus practicanţilor să îi urmeze în direcţia conducerii centrale, ca mai apoi să-i divizeze în două coloane pe care le-au condus pe rute separate, intersectându-le la poarta Zhongnanhai, complexul de clădiri al conducerii chineze. Rutele separate au rezultat într-o încercuire a Zhongnanhai, care a fost folosită mai târziu pentru a incrimina Falun Gong.

Deși, în urma adunării, premierul Zhu Rongji s-a întâlnit cu practicanții și a fost de acord să le onoreze cererile, oprimarea oficială s-a accelerat la scurt timp după acest eveniment.

La data de 10 iunie 1999, președintele Jiang Zemin a înființat Biroul 610, o agenție de tip Gestapo, creată la nivel național cu scopul de a eradica Falun Gong, având putere absolută asupra Partidului şi guvernului, autoritatea de a emite ordine directe armatei, forţelor de securitate, poliţiei, sistemului juridic, Ministerului de Propagandă şi puterea de a controla toate resursele şi sistemele guvernului.

La data de 20 iulie 1999, în întreaga țară, cei care erau văzuți ca și coordonatori cheie ai locurilor de practică a exercițiilor Falun Gong au fost arestați de către poliție din casele lor în toiul nopții.

Persecuția a fost lansată în mod oficial în data de 22 iulie 1999, la ora 15.00, când Televiziunea Centrală a Chinei (CCTV) a început să difuzeze non-stop materiale care atacau Falun Gong, anunțând interzicerea practicii de către Partidul Comunist. Undele radio, ecranele televizoarelor, coloanele ziarelor erau pline de atacuri la adresa Falun Gong. Pe străzile orașelor și în campus-urile universitare patrulau mașini care avertizau oamenii că este ilegal să practice Falun Gong.

Practicanții Falun Gong care au mers să adreseze petiții guvernului au fost puși în autobuze și reținuți în stadioane sportive gigantice și săli de conferințe. Toate acestea au fost urmate la scurt timp de arderea în public a cărților Falun Gong, procese false, runde de arestări și un număr impresionant de decese în arestul poliției. Din acel moment, persecuția a continuat neabătută ajungând să îmbrace forme inimaginabile, chiar dacă nu există o lege care să prevadă interzicerea practicii sau care să permită persecuția.

Câți oameni au fost afectați de persecuție?

Potrivit estimărilor oficiale, în China la începutul persecuției, cel puțin 70 de milioane de oameni practicau Falun Gong. Dacă ne gândim că acești oameni aveau familii și prieteni, putem trage concluzia că persecuția a afectat sute de milioane de oameni din China.

O reacție comună a chinezilor care au fost martori la începuturile persecuției a fost aceea că aceasta semăna cu campaniile din timpul lui Mao Zedong, despre care se credea că au dispărut. În acest sens, Falun Gong seamănă cu un grup țintă din timpul Revoluției Culturale, atacat prin propagandă intensă, căutări din ușă în ușă, bătăi, condamnări publice și torturi pentru care nimeni nu este tras la răspundere.

Ce forme a luat persecuția

De la începutul persecuției, PCC a folosit orice metodă pentru a-i teroriza și a-i determina pe practicanții Falun Gong să renunțe la credința lor.
De-a lungul celor 15 ani de persecuție, au fost documentate zeci de mii de cazuri de atrocități comise de regimul comunist împotriva practicanților Falun Gong. Acestea includ: omoruri arbitrare, tortură, persecuții împotriva familiilor, concedieri de la locul de muncă, detenții arbitrare, negarea dreptului la educație și asistență socială.

Tortura

Tortura reprezintă o caracteristică principală a persecuției împotriva Falun Gong, fiind înregistrată pe întreg teritoriul Chinei. Până în prezent, organizațiile internaționale au documentat peste 100 de metode de tortură folosite în cazul practicanților.

Din rapoartele internaţionale ale Amnesty International, Human Rights Watch, ale Raportorului Special al ONU pe probleme de Tortură, ce descriu cazurile de decese în mâinile poliției, vedem o scenă tragică inimaginabilă:

• unii au fost arşi cu fierul roşu sau cu ţigări aprinse ori schingiuiţi cu cleşti;
• unii au murit după ce au fost încuiați în aşa-zisele „temnițe cu apă”, unde rămâneau scufundați în apă murdară luni întregi;
• unii au murit din cauza șocurilor electrice îndelungate;
• unii au murit înghețați;
• unii au fost îngropaţi de vii;
• unii au murit închişi în cuşti în care nu intră niciun pic de lumină... și exemplele pot continua.

Metodele de tortură includ de asemenea:

• îndepărtarea unghiilor prin înfigerea de așchii de bambus;
• hrănirea forțată cu soluții saline printr-un tub de plastic introdus în nas;
• privarea de somn pe perioade lungi de timp;
• încătușarea în poziții dureroase;
• abuz sexual;
• tortură psihică etc.

Există martori care au afirmat că politia chineză a spus în mod deschis practicanților Falun Gong în repetate rânduri:

 Vă vom face să cerșiți pentru viață în timp ce muriți și să cerșiți pentru moarte în timp ce trăiți!

Aceste cazuri sunt mușamalizate de autorități sau raportate drept sinucideri. Însă rapoartele organizațiilor internaționale vorbesc despre o campanie de suprimare extrem de vastă, care nu ține seama de vârstă sau condiție fizică.

Conform datelor cunoscute în prezent, cea mai tânără persoană omorâtă în această persecuție este un copil în vârstă de 8 luni, torturat și omorât împreună cu mama sa. Cea mai vârstnică persoană este o femeie de 75 de ani. Există cazuri documentate de tortură și detenție arbitrară a persoanelor handicapate și a femeilor gravide – unele dintre ele fiind chiar supuse avortului folosit ca metodă de tortură.

Cei care denunță abuzurile din închisorile chineze sunt închiși pentru „divulgarea de secrete de stat”.

Lagărele de muncă forțată

Sute de mii de practicanți au fost forțați să cunoască realitățile crude ale lagărelor de „reformare prin muncă” ce formează sistemul de tip Gulag al Chinei, ei fiind forțați să muncească până la 20 de ore în fiecare zi pentru a produce jucării, lumini pentru bradul de Crăciun, mingi de fotbal și alte produse care invadează piețele din Vest, inclusiv pe cea din România. Cei care refuză, sunt supuși torturii.

Spălarea creierului

Fie că este vorba de lagăre de muncă forțată, închisori sau centre speciale de reeducare, toți practicanții Falun Gong deținuți au fost supuși spălării creierului. Scopul Partidului este de a-i forța să renunțe la credința lor.

Ingredientele-cheie ale procesului de spălare a creierului sau a ceea ce Partidul numește „transformare” sunt privarea de somn, forțarea practicanților să privească ore în șir materiale care defăimează Falun Gong, amenințările și „sesiunile de luptă” în stilul Revoluției Culturale. Cei „încăpățânați”, care refuză să fie transformați sunt injectați cu medicamente psihotrope ca tratament pentru tulburare mentală a „gândirii politice incorecte”.

Trafic cu organele practicanților

Persecuția împotriva Falun Gong din China nu s-a limitat doar la torturi oribile, muncă forțată și spălarea creierului.

În 2006 au fost dezvăluite cazuri tulburătoare privind existenţa în China a cel puțin 36 de lagăre speciale de exterminare a practicanţilor Falun Gong. În aceste centre practicanții sunt deținuți pentru a li se extrage forțat organele, care sunt vândute mai apoi doritorilor de transplanturi pentru sume mari de bani. „Rămășitele” sunt incinerate în crematorii pentru a se șterge urmele crimelor comise.

Concluziile rapoartelor internaționale arată că practicanții Falun Gong formează cea mai mare parte a sursei organelor de transplant din China, fiind uciși pe bandă rulantă în acest scop. Fenomenul a fost caracterizat ca:

... o formă grotescă de rău care, în ciuda tuturor depravărilor pe care le-a cunoscut umanitatea, este nouă pe această planetă.
- David Kilgour, fost secretar de stat canadian

Am ajuns la concluzia că guvernul Chinei și agenții săi în numeroase părți ale țării, în particular spitale dar și centre de detenție și ‘tribunalele poporului’ din 1999 începând, au ucis un număr mare dar necunoscut de practicanți Falun Gong... Organele lor vitale, inclusiv inima, rinichii, ficatul și corneea, au fost efectiv extrase simultan pentru a fi vândute la prețuri ridicate, uneori cetățenilor străini, care în mod normal, în țările lor se confruntă cu așteptări îndelungate pentru primirea unor astfel de organe de la donori voluntari.

- Raport de investigație despre afirmațiile legate de recoltarea de organe de la practicanți Falun Gong în China, autori: David Kilgour și David Matas - http://OrganHarvestInvestigation.net

Propaganda PCC

La fel ca orice genocid al secolului XX, violența extremă necesită în primul rând dezumanizarea „celuilalt” prin propagandă. Într-adevăr, o măsură cheie în suprimarea Partidului a fost de a limita și denatura informațiile despre Falun Gong, atât în China, cât și în afara ei.

Din prima zi a persecuției, regimul a interzis toate cărțile și articolele mass-media care discutau despre Falun Gong într-un mod pozitiv. Toate site-urile legate de practică au fost imediat blocate. Milioane de cărți Falun Gong au fost confiscate cu forța și arse în public. Regimul se temea că oamenii ar putea afla, în cazul în care nu știau deja, că Falun Gong este un mod de viață sănătos, normal și pozitiv, îmbrățișat de milioane de oameni.

Cenzura s-a extins și asupra spațiului cibernetic. Drept rezultat, mulți chinezi se află în prezent la închisoare pentru că au postat on-line mărturii despre torturi sau doar pentru faptul că au descărcat articole despre Falun Gong.

Alături de cenzură, Partidul a folosit propaganda agresivă împotriva Falun Gong ilustrându-l ca fiind o practică periculoasă, deviantă și anormală.

Fostul lider al Partidului, Jiang Zemin, a condus toată această propagandă etichetând Falun Gong ca fiind un „cult”, după trei luni de la interzicerea publică a practicii. Ministerul de Propaganda a lansat numeroase publicații, emisiuni radio și TV, chiar piese de teatru, cărți cu benzi desenate și expoziții, toate având scopul de a incrimina Falun Gong.

Oficiali guvernamentali din întreaga lume au declarat că au primit de la reprezentanți ai Partidului materiale denigratoare la adresa Falun Gong. Acestea sunt adesea însoțite de încercări de a face presiuni asupra oficialilor străini să rămână tăcuți cu privire la abuzurile comise împotriva Falun Gong în China, să nu dea proclamații prin care recunosc contribuția pozitivă a Falun Gong în comunitățile din diferite țări și să blocheze activitățile locale ale practicanților, cum ar fi parade sau apeluri pentru încetarea persecuției.

Marii oameni de afaceri, jurnaliștii și oamenii de știință au fost de asemenea supuși unor tactici de presiune similare și amenințărilor, ceea ce a dus uneori la o tăcere stranie în presa occidentală și în mediul academic cu privire la genocidul din China.

Ce spune regimul comunist chinez vizavi de persecuția Falun Gong?

Partidul Comunist Chinez neagă categoric că orice abuz împotriva practicanților Falun Gong ar fi avut sau are loc. Neagă că ar fi torturat pe cineva, neagă că ar fi ucis pe cineva, neagă că ar extrage organe din corpurile practicanților, neagă că ar spiona practicanții din afara Chinei – cu cuvintele lui Vaclav Haval: „neagă că neagă”.

În ceea ce privește motivul pentru care a interzis Falun Gong, poziția Partidului este clară și a răspândit-o în întreaga lume, punând practicanții Falun Gong în situația de a fi nevoiți să se apere încă din prima zi a persecuției.

Pentru a cita direct Partidul, acesta susține că Falun Gong este „anti-societate, anti-știință și anti-umanitate”.

Partidul, care a lăudat Falun Gong înainte de a-l interzice, susține acum că Falun Gong este o amenințare pentru societate (deși nu poate explica de ce niciun alt guvern, în oricare din cele peste 110 țări în care Falun Gong este practicat în mod liber nu a făcut acuzații similare); susține că Falun Gong este anti-China (deși marea majoritate a practicanților săi sunt chinezi); și că acesta este o organizație politică (deși Falun Gong a arătat în mod clar că nu are niciun interes față de puterea politică și grupul nu a avut nimic de a face cu guvernul înainte de a fi persecutat).

De asemenea, pentru oficialii chinezi din Ministerul de Externe, ambasade, consulate precum și pentru ziariștii chinezi și învățații care țin linia de Partid, chestiunea Falun Gong este simplă: în primul rând, nu există niciun fel de persecuție care să aibă loc, toate așa-numitele „dovezi”, sunt pur și simplu zvonuri și fabricații stârnite de către forțele ostile anti-China. În al doilea rând, Falun Gong este interzis pentru că este un pericol pentru societate și orice guvern rațional ar face la fel.

Faptul că Partidul Comunist este singurul guvern care a interzis Falun Gong, în timp ce acesta este practicat în mod liber în întreaga lume, este un lucru neluat în considerare. De asemenea, Partidul nu este în măsură să explice cum zeci de mii de oameni practică Falun Gong la doar câțiva km distanță, în Taiwan, o țară cu trăsături culturale similare, fără ca guvernul sau mass-media de acolo să se plângă că ar fi o amenințare. În Taiwan situația este chiar opusă: oficialii laudă Falun Gong pentru contribuția adusă societății, practica fiind predată chiar și în închisori deținuților, ca parte a programelor de reabilitare.

Răspunsul practicanților din China și din afara Chinei vizavi de persecuție. Reacții internaționale.

Genocidul împotriva Falun Gong se desfăşoară în continuare în China. În pofida tuturor abuzurilor la care au fost și sunt supuşi, practicanţii au răspuns întotdeauna pașnic. De-a lungul a 15 ani de persecuție cruntă, ei au refuzat să recurgă la violență, lucru ce le-a atras simpatia şi respectul opiniei publice internaţionale.

Practicanții au încercat mai întâi să discute cu conducătorii Partidului Comunist prin scrisori și petiții. Atunci când acestea nu au dat niciun rezultat, ei au început să meargă să facă apel în Piața Tiananmen, unde meditau în liniște sau afișau bannere, înainte de a fi bătuți și arestați. Au căutat astfel să facă apel la conștiința poporului chinez, precum și la liderii mondiali. Cum persecuția a continuat, practicanții Falun Gong au început să contracareze propaganda de stat prin distribuirea de informații expunând persecuția – prin pliante, VCD-uri, e-mailuri; prin agățarea de bannere și afișe în locuri vizibile; prin apeluri telefonice către lagărele de muncă forțată și închisori pentru a vorbi direct cu persecutorii; prin publicarea online a experiențelor îndurate în centrele de detenție.

Această mișcare de rezistență – compusă din acte individuale îndrăznețe în ciuda riscurilor enorme – reprezintă probabil cea mai mare mișcare non-violentă din lumea de astăzi.

În afara Chinei, practicanții Falun Gong s-au dedicat expunerii persecuției prin diverse acțiuni incluzând marșuri de protest, apeluri pașnice în fața ambasadelor și consulatelor Chinei (unele continuând non-stop de ani de zile), parade, organizarea de conferințe de presă și forumuri, expoziții de artă. Au fost produse materiale tipărite, audio, video despre persecuție.

De asemenea, practicanții au dezvoltat un software avansat pentru a-i ajuta pe chinezii din China să treacă de firewall-ul chinez și să acceseze informații necenzurate despre Falun Gong.

Încă de la începutul persecuției, practicanții din afara Chinei au informat neîncetat oamenii de rând ai lumii, oficialii statelor, organismele internaționale, despre tragedia ce are loc în China. Prin aceste acțiuni, comunitatea internațională a ajuns să cunoască ce se întâmplă în China și să ia atitudine împotriva genocidului.

Astfel, multe guverne au condamnat persecuția și mulți parlamentari și-au asumat o atitudine fermă împotriva ei vorbind despre atrocitățile din China, scriindu-le liderilor regimului comunist chinez și susținând procesele internaționale ce au fost intentate capilor persecuției pentru crime împotriva umanității. Au fost emise rezoluții, cea mai recentă fiind cea a Parlamentului European din data de 12 decembrie 2013 care tratează problema recoltărilor de organe.

Organizațiile internaționale precum Amnesty International, Human Rights Watch, ONU prin Raportorul său Special pentru Tortură, Departamentul de Stat al SUA, Freedom House, Reporters Without Borders, au documentat diferitele aspecte ale persecuției în rapoartele lor anuale sau au organizat diverse campanii pentru practicanții Falun Gong deținuți în China.

În prezent, tot mai multe personalități internaționale – avocați de marcă ai drepturilor omului, membri ai comunității religioase evreiești, militanți pentru democrație din afara Chinei, precum și comunitatea medicală – iau atitudine față de crimele ce au loc în China împotriva Falun Gong. Se vorbește de asemenea tot mai mult despre instituirea unui Tribunal Penal Internațional pentru tragerea la răspundere a celor vinovați de oribilul genocid din China.