Partea a III-a: Escaladarea persecuției împotriva Falun Gong

În acest articol este descrisă pe larg originea persecuției PCC asupra Falun Gong. Articolul ilustrează faptul că Partidul Comunist Chinez era nemulțumit deja dintr-un stadiu incipient de popularitatea Falun Gong și a avut chiar şi o serie de tentative de a interzice Falun Gong înainte de 1999. Articolul înşiruie unele momente și evenimente cheie ce au condus în cele din urmă la sângeroasa persecuție inițiată de regimul comunist în iulie 1999.

Creşterea atitudinii ostile a dictatorilor asupra Falun Gong

La început, diferite niveluri ale guvernului chinez recunoşteau și aplaudau beneficiile pe care practica Falun Gong le-a adus oamenilor și societăţii, iar sprijinul lor a facilitat răspândirea Falun Gong la începutul anilor 1990. Adevărul este că aproximativ o treime din cei 60 de milioane de membri ai Partidului Comunist Chinez, inclusiv un mare număr de oficiali guvernamentali de rang înalt practicau Falun Gong.

O poza a locului practică din orașul Weifang ilustrează popularitatea Falun Gong.

Cu toate acestea, câţiva ideologi ai Partidului (Partidului Comunist Chinez / PCC) s-au simţit ofensaţi de popularitatea în creștere a Falun Gong. Aceşti avangardişti atei din cadrul Partidului nu au putut accepta faptul că după mai mult de 40 de ani de indoctrinare marxistă mai există atât de mulți oameni, şi chiar şi membri de partid, care ar căuta în altă parte îndrumare morală și spirituală. Aceştia aveau şi un alt interes în a da vina pe Falun Gong, acela de a folosi această conjunctură ca scuză pentru a iniţia un atac ideologic împotriva acelor oficiali mai deschisi la minte, care susţineau Falun Gong. Se foloseau aceasta în încercarea de a curăța Partidul după cum le era pe plac. Ignorând impactul pozitiv pe care Falun Gong îl avea asupra oamenilor şi societăţii, aceste personaje doritoare de putere plănuiau valuri după valuri de ”vânători de vrăjitoare” și discreditarea Falun Gong.

Printre ei era şi Luo Gan, secretarul general al Consiliului de Stat și un apropiat al lui Jiang Zemin, secretarul general al Partidului la acea vreme. Chiar de la început, Luo Gan a însărcinat Ministerul Securității de Stat și Ministerul Securității Publice să planteze agenți sub acoperire printre practicanții Falun Gong. Investigațiile clandestine nu au găsit nicio dovadă care să poată discredita Falun Gong; în schimb, mulți dintre acești agenți au ajuns să practice ei înşişi Falun Gong. Inchizitorii au recurs apoi la etichetare. În decembrie 1994, a fost elaborată o scrisoare comună a "peste o sută de practicanți Falun Gong", care îl acuza pe domnul Li Hongzhi, fondatorul Falun Gong, că şi-a falsificat data nașterii, a strâns avere, a evitat taxele etc. Scrisoarea a fost folosită ca temei al ordinului Ministerului Securității Publice de a interzice Falun Gong.

Interdicția urma să fie anunțată la 3 februarie 1995. Din fericire, un practicant Falun Gong care lucra în cadrul Ministerului Securității Publice a aflat despre această scrisoare falsă cu o săptămână înainte de anunțarea ei. Împreună cu alți practicanți Falun Gong, acesta a prezentat trei rapoarte care demontau acuzațiile false și a reușit să oprească această înşcenare în ultimul moment.

În 1996, începe o campanie media concertată împotriva Falun Gong. Primul semn a fost un articol publicat pe 17 iunie 1996, în Cotidianul Guangming, portavocea Consiliului de Stat. Multe ale ziare controlate de stat din întreaga țară au continuat campania publicând articole defăimătoare. La 24 iulie 1996, Departamentul de Propaganda al Partidului Comunist a emis o notă internă, interzicând cărțile scrise de dl Li Hongzhi.

La începutul lui 1997, Luo Gan a însărcinat Ministerul Securității Publice cu desfăşurarea unei investigații la nivel național asupra "activităților religioase ilegale ale Falun Gong". Cu toate acestea, rapoartele timpurii din multe locaţii arătau că "nu au fost identificate probleme până acum", Luo Gan fiind obligat să anuleze investigația. Din nou, mulți agenți care au participat la această anchetă au început să practice Falun Gong.

La sfârșitul lunii mai 1998, postul central de televiziune al oraşului Beijing a difuzat o emisiune cu He Zuoxiu, un fizician auto-proclamat. Zuoxiu este cumnatul lui Luo Gan, soţiile lor fiind surori. În program, He Zuoxiu a adus mai multe acuzații false la adresa Falun Gong. Ca urmare, la 21 iulie 1998, Luo Gan a recurs încă o dată la tactica de "a trâmbiţa acuzații și de a găsi dovezile mai târziu" instruind departamentele de poliție din toată țara "să descopere și să colecteze dovezi despre faptul că Falun Gong răspândeşte erezie şi conduce activități criminale". Multe orașe au interzis apoi practicarea Falun Gong, au arestat și amendat practicanții pentru practicarea exerciţiilor în grup sub acuzația că aceştia au "participat la întâlniri ilegale".

Aceste incidente reprezintă doar o mică parte a discriminării și coerciției întâlnite de practicanții Falun Gong. Mulți observatori naivi au considerat această persecuție a guvernului chinez asupra Falun Gong ca reacție la o presupusă amenințare. De fapt, autoritățile au monitorizat de la începuturi situația Falun Gong și au încercat diverse tactici de a suprima și a-i intimida pe practicanți.

Incidentul Tianjin

Dar nedreptatea nu a reușit să-i descurajeze sau să-i provoace pe practicanții Falun Gong. Urmând învățăturile domnului Li despre cum "ceilalți oameni ne pot trata rău, dar noi nu-i tratăm rău pe ceilalți și nici nu îi tratăm pe oameni ca pe dușmanii noştri", practicanții Falun Gong au îndurat în tăcere agresiunea și au dat neîncetat oamenilor posibilitatea de a înțelege ce este cultivarea și ce fel de oameni sunt practicanții. Mulți practicanți, inclusiv membri ai Partidului Comunist și oficiali guvernamentali, au scris conducerii centrale arătând prin propriile experiențe că Falun Gong este benefic pentru societate și nu reprezintă o amenințare. Cei care au făcut apel pentru încetarea abuzurilor au putut fi catalogaţi cu ușurință ca "opunându-se Partidului", "perturbând activitatea curentă a Partidului" sau chiar "contrarevoluționari". O simplă afirmație din partea oricui era suficientă pentru ca practicantul să piardă totul, inclusiv libertatea. Cu toate acestea, practicanții au păşit înainte în mod spontan și în număr mare pentru a clarifica lucrurile, luând apărarea Falun Gong.

Pe 15 mai 1998, dl Wu Shaozu, directorul Comisiei pentru Sport din China, alături de alți oficiali guvernamentali și mass-media, a venit să investigheze Falun Gong în orașul Changchun, locul unde Falun Gong a fost predat pentru prima oară.

Numărul mare de scrisori din partea practicanţilor, a determinat un grup de înalţi oficiali guvernamentali, condus de dl Qiao Shi, fost președinte al Congresului Poporului, să organizeze diferite anchete în ultima jumătate a anului 1998, examinând impactul Falun Gong asupra sănătății populației și societății, cu scopul de a oferi o bază pentru soluționarea controverselor din jurul Falun Gong.

Printre aceste investigații se numără o serie de studii privind impactul practicii Falun Gong asupra sănătăţii, sponsorizate de Consiliul de Stat și Ministerul Sportului şi efectuate de instituții medicale de stat din mai multe orașe importante din China (http://www.fsccentre.org/Summary of Health Surveys.htm). Cu peste 34.000 de practicanți participanți, acestea sunt cele mai sistematice și cuprinzătoare studii de sănătate efectuate pe practicanții Falun Gong până în prezent. Rezultatele arată că dintre cei intervievați, 98,7% au experimentat o îmbunătățire a sănătății fizice, iar 97,7% au afirmat o îmbunătățire a stării mentale de pe urma practicii Falun Gong.

Pe baza acestor investigații, grupul a înaintat un raport oficial Biroului Politic al Partidului Comunist, concluzionând că "Falun Gong are numeroase beneficii pentru țară și popor, neavând niciun dezavantaj". Această concluzie, totuși, nu a fost primită bine de către Jiang Zemin, secretarul general al Partidului, care a scris cu privire la raport că: "[Este] prea complicat, nu înțeleg". Cu o intenție evidentă, Jiang l-a desemnat pe Luo Gan să se ocupe de raport și de problemele conexe.

Luo Gan a preluat sarcina imediat și a căutat oportunități în altă parte. La 11 aprilie 1999, He Zuoxiu a publicat într-o revistă din orașul Tianjin un articol care denigra Falun Gong. Întrucât articolul era plin de de lucruri fabricate, mulți practicanți Falun Gong au mers la redacţie pentru a le povesti editorilor experiențe personale despre practica Falun Gong și au cerut revistei să-şi retragă articolul. În zilele de 22 și 23 aprilie 1999, în timpul zilei, forțe armate ale poliției au atacat violent practicanții Falun Gong în fața redacţiei și au reținut în mod arbitrar patruzeci și cinci dintre ei. În mod ciudat, poliția a cerut practicanților Falun Gong să meargă la guvernul central din Beijing pentru a-și adresa nemulțumirile.

Apelul paşnic din 25 aprilie

La data de 25 aprilie 1999, peste 10.000 de practicanți au făcut apel la Biroul de Apel al Consiliului de Stat de la Beijing. Practicanții au fost foarte ordonați, stând pe trotuar și având grijă să lase loc pentru pietoni și trafic.

Două zile mai târziu, pe 25 aprilie 1999, peste 10.000 de practicanți Falun Gong s-au adunat în liniște la Beijing, în faţa Biroului de Apel al Consiliului de Stat, situat în vecinătatea clădirilor complexului conducerii Chinei (Zhongnanhai), pentru a cere eliberarea practicanților reținuți în Tianjin și ridicarea interzicerii cărților Falun Gong.

Adunarea a fost una pașnică, ordonată, reflectând caracterul practicanților. Au stat pe trei rânduri între drum și trotuar, pentru a nu bloca traficul şi sfătuiau pietonii curioși să îşi continue drumul pentru a nu crea o scenă; au strâns gunoiul aruncat pe jos din mașini și de către trecători, și chiar și mucurile de ţigară aruncate de polițiștii care-i supravegheau. Cu toate acestea, poliția a profitat de bunătatea practicanților. Imediat după ce practicanţii au început să se adune, au sfătuit practicanții să-i urmeze pentru a se întâlni cu conducerea centrală. Polițiștii au împărțit practicanții în două coloane și i-au condus pe căi separate, care se întâlneau la poarta Zhongnanhai, complexul de clădiri al conducerii chineze. Traseele convergente ale celor două coloane au creat o încercuire a Zhongnanhai, situaţie care a fost ulterior folosită pentru a incrimina Falun Gong.

Potrivit unui participant la adunare, dr. Shi Caidong, premierul de atunci al Chinei, Zhu Rongji, a ieșit pe poartă și s-a îndreptat către practicanți în jurul orei 7:30 dimineaţa, întrebându-i ce doreau prin această adunare. Premierul Zhu a invitat apoi trei practicanți să meargă cu el în interiorul complexului pentru a discuta. Din această discuţie, practicanții au aflat că premierul Zhu a dat instrucțiuni cu câteva zile înainte Consiliului de Stat ca practicanții Falun Gong să nu mai fie hărţuiţi, dar nimeni nu știa despre aceste instrucţiuni. În acea după-amiază, premierul Zhu s-a întâlnit cu cinci reprezentanți ai practicanților Falun Gong și a dispus eliberarea celor reținuți în Tianjin. După ce au aflat aceste noutăţi, practicanții s-au dispersat în linişte. În urma acestei adunări, Falun Gong a început să primească o atenție internațională.

Cruciada personală a lui Jiang împotriva Falun Gong

Soluţionarea pașnică a apelului din 25 aprilie a fost foarte apreciată de observatorii și mass-media internațională. Mulți au privit-o ca un precedent al soluționării conflictului social prin compromis, o piatră de hotar în progresul Chinei în relaţia cu societatea civilă.

Totuşi, Jiang Zemin, secretarul general de atunci al Partidului Comunist Chinez, a fost foarte nemulțumit de modul în care premierul Zhu s-a ocupat de acest eveniment. Cu aproximativ trei săptămâni mai devreme, atunci când premierul Zhu s-a reîntors dintr-o vizită de stat de succes din Statele Unite și Canada și a fost creditat pentru efortul Chinei de a se alătura Organizației Mondiale a Comerțului, Jiang nu și-a putut ascunde ostilitatea, lipsind de la ceremonia de bun venit a lui Zhu.

Pe 26 mai 1999, sub comanda guvernului central, autoritățile locale din oraşul Hegang, provincia Heilongjiang, au folosit un furtun de înaltă presiune pentru a trage cu apă asupra practicanților, forţându-i să părăsească locul de practică a exerciţiilor.

Părând că încearcă să-și întărească autoritatea, Jiang dorea să facă lucrurile în alt fel - felul său. Potrivit unor surse de încredere din interior, atunci când Luo Gan a raportat desfăşurarea apelului din 25 aprilie din faţa Zhongnanhai, Jiang a început să-şi agite pumnii prin aer strigând: "Zdrobeşte-i, zdrobește-i complet!” La prima întâlnire a Comitetului Permanent al Biroului Politic al Partidului pentru a discuta apelul din 25 aprilie, premierul Zhu a pledat: "Lăsați-i pur şi simplu să practice ...". Înainte ca Zhu să poată încheia, Jiang l-a arătat cu degetul, strigând: "Prostie! Prostie! Prostie! Asta va duce la distrugerea Partidului și națiunii noastre!"

Premierul Zhu a tăcut. Știa foarte bine ce înseamnă să sfidezi un șef suprem al puterii comuniste chineze. În 1966, Liu Shaoqi, moștenitorul de atunci al Preşedintelui Mao, a căzut de la putere. Acesta a murit trei ani mai târziu, încătușat, dezbrăcat și legat de o placă de lemn, după ce suferise torturi brutale și tratamente inumane. În 1971, Lin Biao, al doilea moștenitor al lui Mao, a fugit pentru a-şi salva viața, dar a fost găsit mort în mod misterios în Mongolia. În 1976, lui Deng Xiaoping, mâna dreaptă a lui Mao, i s-a retras orice formă de putere și a fost "expulzat din Partid pentru totdeauna". Deng a fost suficient de norocos şi a supraviețuit, ca apoi să reuşească să revină la conducere. Totuși, a repetat ceea ce i-a făcut Mao, înlăturându-și proprii succesori, Hu Yaobang și Zhao Ziyang, în 1987, respectiv 1989. Toate aceste lucruri erau prea bine cunoscute de cei prezenţi la întâlnire și nimeni nu a îndrăznit să i se opună în continuare lui Jiang.

În timp ce majoritatea oficialilor din guvern nu aveau curaj să i se opună în mod deschis lui Jiang, politica sa nu era populară, asta deoarece mulți oficiali guvernamentali practicau deja sau simpatizau cu Falun Gong. Unii oficiali guvernamentali i-au scris lui Jiang și altor lideri de vârf să abordeze problema într-un mod mai armonios. Dar, pentru a pune şi mai multă presiune, Jiang a ținut un discurs la 7 iunie 1999, în faţa tuturor membrilor Biroului Politic al Comitetului Central.

Discursul lui Jiang din 7 iunie a fost distribuit ulterior tuturor sucursalelor de partid ca document al Comitetului Central. Acest moment a fost unul semnificativ din mai multe puncte de vedere. Discursul acuza practicanții Falun Gong de "luptă cu Partidul și cu guvernul pentru a câștiga susţinerea populaţiei", stabilea "poziția Partidului cu privire la Falun Gong" și impunea un "tratament sever" celor care refuză să se conformeze poziției Partidului. După acest discurs a lui Jiang, Comitetul Central a luat decizia de a persecuta Falun Gong.

Autoritățile chineze și mass-media au organizat distrugeri în public a sute de mii de cărți și materiale Falun Gong din întreaga țară. Cuvintele de pe compresor înseamnă: "Zdrobiţi materialele tipărite ale Falun Gong".

Ceea ce este şi mai important e faptul că Jiang simțise deja că structura actuală a guvernului și a Partidului nu poate susține pe deplin această cruciadă personală împotriva Falun Gong. Aşadar, în discurs, Jiang i-a desemnat pe Li Lanqing, Ding Guangen și Luo Gan pentru a institui un organism special pentru rezolvarea problemei Falun Gong. Aceasta a fost originea infamului "Birou 6-10". Trei zile mai târziu, pe 10 iunie 1999, conform instrucțiunilor lui Jiang, a fost înfiinţat "Grupul de conducere al Comitetului Central pentru tratarea problemei Falun Gong", avându-l ca șef pe Li Lanqing. Biroul 6-10 condus de Luo Gan, se afla sub directiva Grupului Central de Conducere şi reprezintă entitatea operațională reală.

Grupul Central de Conducere și Biroul 6-10 au fost înființate ca organe independente în cadrul Partidului și al guvernului, având putere absolută asupra Partidului și a guvernului. Acestea au autoritatea de a emite în mod direct ordine armatei, forțelor de securitate, poliției, sistemului judiciar și ministerului de propagandă, precum și puterea de a manipula toate resursele și sistemele guvernamentale. Sub îndrumarea Grupului Central de Conducere și a Biroului 6-10 Central se află grupuri de conducere și birouri 6-10 la toate nivelurile Partidului și guvernului, de la cele federale la cele municipale, având puterea de a controla resursele și entităţile de la nivelul lor. Pentru a o spune mai clar, Biroul 6-10, cu întreaga sa structură, reprezintă rețeaua personală a lui Jiang, creată pentru a controla întregul guvern.

Având totul sub control, cruciada lui Jiang împotriva Falun Gong era în plină desfășurare.

Apelul național al practicanților Falun Gong din 20 iulie 1999

În dimineața zilei de 20 iulie, mass-media condusă de stat a început să bombardeze națiunea cu propagandă anti-Falun Gong, împânzind undele radio și redacțiile cu știri fabricate și ofense. Mecanismele de propagandă au difuzat, de asemenea, "confesiuni" și "denunțuri" sentimentale de la "practicanți Falun Gong transformați" cu scopul de a-i intimida pe practicanții Falun Gong, pe familiile lor și pe cei care îi simpatizau. Cu o seară înainte, printr-un val național de arestări, autoritățile au reținut toți practicanții pe care îi considerau organizatori cheie. Din experiențele trecute, autoritățile erau sigure că, fără acești "lideri cheie", "organizația" Falun Gong se va prăbuși datorită lipsei de organizare și cei 100 de milioane de practicanți Falun Gong se vor dispersa pur și simplu din cauza presiunii la care sunt supuși.

Rezultatul apelului practicanților Falun Gong a fost arestarea și detenția; practicanții sunt strânși și trimiși în diferite centre de detenție și lagăre de muncă.

Cu toate acestea, în zilele ce au urmat, practicanții au apărut spontan în număr de zeci de mii pentru a face apel în fața instituțiilor guvernamentale din toate orașele majore ale Chinei. Un număr mare de practicanți Falun Gong au călătorit, de asemenea, la Beijing, în mod spontan, pentru a face apel la guvernul central. Martorii au estimat milioane de oameni plecând la Beijing în primele două zile. Ei au venit cu inimile pașnice și cu încredere în guvern, pentru un motiv foarte simplu: să arate guvernanților, povestindu-și experiențele personale, că Falun Gong este ceva bun și să îndemne guvernul să îndrepte greșeala de a lansa o persecuție bazată pe acuzații fără temei.

În schimb, autoritățile nu au fost interesate să audă ce au de spus practicanții Falun Gong. Apelurile pașnice au fost întâmpinate cu violențe din partea poliției, care a lovit cu bastoanele, fără rețineri, doamne de 80 de ani, au lovit cu picioarele femeile gravide, au plesnit copii preșcolari și a rupt hainele de pe femei tinere în lumina zilei. În contrast cu această violență a poliției, practicanții Falun Gong au rămas complet pașnici; niciun practicant Falun Gong din întreaga țară nu a ripostat.

Nu se știe câți practicanți Falun Gong au participat la apelul din 20 iulie 1999. Ceea ce se știe însă este că numărul a fost atât de mare încât nu existau suficiente centre de detenție pentru a-i reține pe toți. Astfel, polițiștii i-au îngrămădit pe practicanți în arene sportive și în depozite mari, unde le-au cerut să-și facă cunoscute numele și locul de muncă. Practicanții, fără să-i suspecteze, au simțit că nu aveau de ce să se ascundă și s-au conformat, fără să bănuiască că informațiile vor fi folosite pentru persecuția viitoare.

Pe măsură ce întunericul s-a lăsat, data de 20 iulie 1999 a rămas în istorie ca fiind începutul unei persecuții fără precedent. Dar în mijlocul acestei descinderi neașteptate a terorii, practicanții Falun Gong s-au păstrat plini de curaj; în mijlocul acestei furtuni de violență, practicanții au arătat ce înseamnă pacea. Pe măsură ce această ciocnire între curaj și teroare continuă să se desfășoare, 20 iulie 1999 rămâne începutul unei călătorii a păcii, călătoria practicanților Falun Gong.

Sursă http://www.falunhr.org/index.php?option=content&task=view&id=390&Itemid=78

IA ATITUDINE

În Focus